Drepturile amantelor! Un interviu altfel cu avocata Ghiulfer Aisun Ismail, din Baroul Constanța: când jurămintele de fidelitate făcute între soți sunt date uitării
Justiție
În atenția amantelor și a amanților: ai o relație cu un bărbat sau o femeie căsătorit/ă sau te afli de cealaltă parte și îți suspectezi partenerul/a de viață că ar avea o relație extraconjugală? Atunci ar fi bine să citești acest interviu. Avocata Ghiulfer Aisun Ismail, din cadrul Baroului Constanța, explică pe larg, pe înțelesul tuturor, drepturile de care ar putea beneficia partenerii persoanelor căsătorite.
De la apartamente, mașini, bijuterii sau alte cadouri, la credite comune sau chiar și acceptarea datoriilor iubitului căsătorit – în cazul decesului subit al acestuia – avocata Ghiulfer Aisun Ismail punctează toate aspectele ce pot interveni în cazul relațiilor extraconjugale și, mai ales, urmările legale ale acesotra.
Totodată, avocata a vorbit pe larg în cadrul interviului acordat Ziarului Amprenta și despre ce pot face soții înșelați pentru a pune la adăpost averea familiei, în cazul în care suspectează că partenerii de viață ar risipi agoniseala de-o viață cu amantele / amanții.
Nu în ultimul rând, avocata Ghiulfer Aisun Ismail a atins și unul dintre cele mai sensibile subiecte când vine vorba despre relațiile extraconjugale – existența unui copil.
- Doamna avocat, realitatea ne arată mult prea des că jurămintele de fidelitate făcute între soți sunt date uitării când o eventuală altă parteneră sau un eventual alt partener își fac apariția în peisaj. Situația se complică în mod considerabil când soțul (sau soția) adulter(ă) deține bunuri împreună cu cealaltă persoană, din afara căsătoriei. Să zicem că soțul i-a cumpărat un apartament amantei, bunul fiind ori pe numele soțului, pe cel al amantei sau al amândurora. Ce drepturi are – din punct de vedere legal – amanta asupra apartamentului (sau altui bun obținut în condiții similare), în cazul în care relația dintre cei doi amanți se termimă?
Din punct de vedere juridic, calitatea de „amantă” sau „amant” nu conferă nici drepturi speciale, nici o protecție asemănătoare celei de care beneficiază soțul. Drepturile asupra apartamentului se stabilesc în funcție de actul de dobândire, de persoana înscrisă ca proprietar și de proveniența banilor folosiți pentru cumpărare.
Dacă apartamentul a fost cumpărat și înscris exclusiv pe numele partenerei din afara căsătoriei, aceasta este, în principiu, proprietara bunului. Încetarea relației nu îl îndreptățește pe bărbat să ceară restituirea apartamentului doar pentru că el a suportat prețul. Va trebui însă stabilit ce natură juridică a avut operațiunea: o donație, un împrumut, o cumpărare realizată în baza unei înțelegeri între cei doi sau o simplă contribuție financiară. Fără înscrisuri și fără dovezi clare, recuperarea banilor poate deveni dificilă. Faptul că plata a fost făcută de una dintre persoane nu conduce automat la dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului de către aceasta.
Dacă apartamentul figurează exclusiv pe numele soțului, partenera nu dobândește niciun drept de proprietate prin simplul fapt că a locuit acolo sau că a întreținut o relație cu proprietarul. Dacă poate dovedi că a contribuit efectiv la achiziție ori la realizarea unor investiții importante, ar putea formula, în funcție de situația concretă, o pretenție bănească. Nu va putea însă cere direct o parte din apartament în lipsa unui titlu sau a unui alt temei juridic care să îi recunoască un drept real.
Trebuie observat și că, dacă apartamentul a fost dobândit de soț în timpul căsătoriei, în regimul comunității legale, bunul este, de regulă, comun al soților, chiar dacă în act figurează numai unul dintre ei. Într-o asemenea situație, soția poate avea drepturi asupra apartamentului, iar acesta nu poate fi tratat ca un bun aflat exclusiv la dispoziția soțului. Proveniența banilor și regimul matrimonial aplicabil sunt esențiale. Articolul 339 din Codul civil stabilește că bunurile dobândite în timpul comunității legale de oricare dintre soți sunt bunuri comune, cu excepțiile prevăzute de lege.
Dacă apartamentul a fost cumpărat pe numele ambilor parteneri, fiecare are cota indicată în actul de proprietate. Despărțirea lor nu modifică aceste cote. Oricare dintre coproprietari poate cere partajul, iar bunul poate fi atribuit unuia dintre ei, cu plata unei sulte către celălalt, sau poate fi vândut, urmând ca prețul să fie împărțit potrivit cotelor de proprietate.
Prin urmare, răspunsul nu depinde de existența adulterului și nici de durata relației. Ceea ce contează juridic este cine apare în actul de proprietate, din ce fonduri a fost cumpărat bunul, care era regimul matrimonial al soțului și ce poate dovedi fiecare dintre persoanele implicate. În astfel de cauze, traseul banilor, contractul de vânzare și înscrierile din cartea funciară sunt mult mai importante decât natura relației sentimentale.
- Ce drepturi are amanta asupra aceluiași bun în situația în care soțul infidel încetează din viață, iar bunul nu este trecut pe numele ei?
Dacă apartamentul era înscris exclusiv pe numele soțului infidel, la decesul acestuia amanta nu are, prin simpla existență a relației, niciun drept asupra imobilului. Ea nu este moștenitor legal, indiferent cât a durat relația, dacă a locuit în apartament sau dacă relația era cunoscută public.
Apartamentul va intra în masa succesorală și va reveni moștenitorilor legali sau testamentari. Dacă a fost dobândit în timpul căsătoriei, în regimul comunității legale, mai întâi se va stabili cota soției supraviețuitoare, iar numai partea aparținând defunctului va fi moștenită.
Amanta ar putea dobândi drepturi asupra apartamentului numai dacă există un testament valabil în favoarea sa, în limitele cotității disponibile și cu respectarea rezervei succesorale a soției, copiilor și, după caz, a părinților defunctului. În lipsa unui testament, ea poate avea cel mult o pretenție bănească față de moștenitori, dacă dovedește că a contribuit la cumpărarea apartamentului sau la realizarea unor investiții. Această contribuție nu îi conferă însă automat dreptul de proprietate asupra imobilului.
- Care este situația, dacă ea se schimbă în vreun fel, în cazul bunurilor mobile dăruite amantei (mașină, bijuterii, haine scumpe)?
În cazul bunurilor mobile, situația poate fi diferită, deoarece bijuteriile, hainele sau alte obiecte pot fi transmise prin simpla predare, dacă sunt îndeplinite condițiile legale ale darului manual. Calitatea de proprietar nu depinde întotdeauna de existența unui document, ci și de valoarea bunului și de modul în care acesta a fost dăruit.
Dacă bunurile îi aparțineau exclusiv bărbatului și donația a fost făcută în mod valabil, amanta devine proprietara lor. Încetarea relației nu îl îndreptățește să le ceară înapoi numai pentru că motivul sentimental al darului a dispărut. O donație nu este, prin natura ei, un împrumut și nu devine revocabilă odată cu despărțirea.
Pentru bunurile mobile corporale cu o valoare de până la 25.000 de lei, donația poate fi realizată sub forma darului manual, prin acordul părților și predarea efectivă a bunului, potrivit art. 1011 Cod civil. În cazul unor bijuterii sau obiecte a căror valoare depășește acest prag, este necesară, în principiu, respectarea formei autentice a donației. În lipsa acesteia, validitatea transferului poate fi contestată.
În privința autoturismului, trebuie verificat cine figurează ca proprietar în actele de dobândire și dacă a fost încheiat un act valabil de transmitere. Simpla folosire a mașinii de către amantă, chiar și pentru o perioadă îndelungată, nu dovedește că aceasta i-a fost donată și nu o transformă automat în proprietară.
O problemă distinctă apare dacă bijuteriile, mașina sau celelalte bunuri au fost cumpărate din fondurile comune ale soților ori reprezentau bunuri comune. Donațiile având ca obiect bunuri comune nu pot fi făcute, în afara darurilor obișnuite, fără acordul celuilalt soț. Soția poate contesta actul și poate solicita anularea lui, mai ales atunci când beneficiara cunoștea existența căsătoriei și proveniența bunurilor. Este greu de susținut că un autoturism sau o bijuterie foarte valoroasă oferită amantei ar reprezenta un simplu „dar obișnuit”.
În cazul decesului bărbatului, bunurile care au fost donate valabil nu intră, de regulă, în masa succesorală, deoarece nu îi mai aparțineau la data decesului. Moștenitorii rezervatari pot însă solicita reducerea donațiilor dacă acestea le încalcă rezerva succesorală. Dacă pretinsa donație nu poate fi dovedită sau nu a respectat forma cerută de lege, bunul poate fi considerat în continuare parte din patrimoniul defunctului și poate fi revendicat de moștenitori.
- Ce se întâmplă dacă soțul infidel și amanta au un credit împreună, iar relația se termină și amanta rămâne cu creditul? Îl poate da în judecată pe acesta pentru a-l obliga cumva la plata ratelor împreună?
Un bărbat căsătorit poate contracta un credit împreună cu o altă persoană. Dacă soțul infidel și amanta figurează în contract ca împrumutați sau codebitori, încetarea relației nu modifică obligațiile asumate față de bancă. Amândoi rămân ținuți la plata creditului în condițiile prevăzute în contract.
Dacă amanta achită singură ratele, deși și bărbatul este codebitor, îl poate chema în judecată pentru recuperarea părții din datorie care îi revenea acestuia. Instanța va analiza contractul de credit, caracterul solidar al obligației, destinația împrumutului, persoana care a dobândit bunul finanțat și eventuala înțelegere dintre cei doi. Ea poate solicita, în principiu, restituirea sumelor deja plătite peste partea sa, nu transferarea automată a întregului credit asupra bărbatului.
Dacă însă numai femeia este titularul creditului, iar bărbatul figurează doar ca garant, aceasta nu îl poate obliga să îi achite ratele. Garanția este constituită în favoarea băncii, care îl poate urmări în caz de neplată, potrivit contractului. Dacă garantul ajunge să plătească datoria, el va putea solicita ulterior debitorului principal restituirea sumelor achitate.
- Cum schimbă situația apariția unui copil în cuplul format din amantă și soțul infidel? Ce drepturi are copilașul în fața legii?
Art. 48 alin. (3) din Constituția României:
„Copiii din afara căsătoriei sunt egali în fața legii cu cei din căsătorie.”
Art. 448 din Codul civil, „Egalitatea în drepturi a copiilor”:
„Copilul din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită potrivit legii are, față de fiecare părinte și rudele acestuia, aceeași situație ca și aceea a unui copil din căsătorie.”
Apariția unui copil schimbă situația numai în ceea ce privește raporturile juridice dintre copil și părinții săi. Relația dintre adulți poate fi extraconjugală, însă copilul nu suportă nicio consecință juridică a acestei împrejurări. Constituția și Codul civil prevăd expres că un copil din afara căsătoriei are aceleași drepturi ca un copil născut în timpul căsătoriei.
Condiția esențială este stabilirea filiației față de tată. Aceasta se poate realiza prin recunoașterea voluntară a copilului sau, dacă bărbatul refuză, printr-o acțiune în stabilirea paternității. După stabilirea filiației, tatăl are obligația de a contribui la creșterea, educarea și întreținerea copilului. Dacă părinții nu se înțeleg, instanța poate stabili locuința minorului, modalitatea de exercitare a autorității părintești, programul de legături personale și pensia de întreținere.
Încetarea relației dintre părinți nu îl exonerează pe tată de aceste obligații. Pensia de întreținere poate fi stabilită până la o pătrime din venitul lunar net pentru un copil, o treime pentru doi copii și jumătate pentru trei sau mai mulți copii, ținându-se seama de toți copiii față de care părintele datorează întreținere.
Copilul are și drepturi succesorale depline față de tată și față de rudele acestuia. Dacă tatăl moare, copilul născut din relația extraconjugală moștenește în condiții egale cu eventualii copii rezultați din căsătorie. El este și moștenitor rezervatar, astfel încât nu poate fi înlăturat complet de la moștenire prin testament sau prin donații care îi afectează rezerva succesorală.
În concurs cu soția supraviețuitoare, aceasta va primi, în principiu, o pătrime din moștenirea soțului, iar celelalte trei pătrimi vor reveni copiilor, în părți egale, indiferent dacă sunt născuți în căsătorie sau în afara acesteia. Firește, în masa succesorală va intra numai patrimoniul tatălui. Copilul nu dobândește drepturi asupra bunurilor proprii ale soției acestuia.
Prin urmare, mama copilului nu dobândește, prin nașterea sa, drepturi față de soția bărbatului sau asupra patrimoniului acesteia. Copilul dobândește însă, după stabilirea filiației, toate drepturile legale față de tatăl său, fără nicio deosebire față de ceilalți copii ai acestuia.
- Ce poate face soția / soțul înșelat/ă pentru a pune bunurile familiei „la adăpost“ în cazul în care descoperă că partenerul său de viață are o relație extraconjungală? La ce căi legale poate apela?
Simpla descoperire a infidelității nu conduce la blocarea automată a bunurilor și nu îi permite soțului înșelat să indisponibilizeze unilateral conturile sau patrimoniul celuilalt. Dacă există însă acte concrete prin care sunt înstrăinate, donate sau ascunse bunuri comune, legea oferă mai multe mijloace de protecție.
În primul rând, soțul poate cere informații despre bunurile, veniturile și datoriile celuilalt, în temeiul art. 318 din Codul civil. Dacă acesta refuză nejustificat să le furnizeze, instanța de tutelă poate fi sesizată pentru a-l obliga să prezinte informațiile și dovezile necesare.
Atunci când unul dintre soți încheie acte care pun în pericol grav interesele familiei, celălalt poate solicita instanței, în baza art. 316 din Codul civil, ca dreptul acestuia de a dispune de anumite bunuri să poată fi exercitat, pentru o perioadă determinată, numai cu acordul său expres. Măsura trebuie să privească bunuri identificate și să fie justificată printr-un pericol real, precum vânzarea ori donarea repetată a bunurilor familiei, retragerea unor sume importante sau transferarea patrimoniului către partenera din afara căsătoriei.
O cale mai fermă este separația judiciară de bunuri, reglementată de art. 370 din Codul civil. Dacă soții sunt supuși comunității legale sau convenționale, iar unul dintre ei încheie acte care pun în pericol interesele patrimoniale ale familiei, instanța poate dispune încetarea comunității și trecerea la regimul separației de bunuri. Astfel, veniturile și bunurile dobândite ulterior nu vor mai intra în masa comună.
Soțul interesat poate solicita și partajarea bunurilor comune în timpul căsătoriei, potrivit art. 358 din Codul civil. Partajul se poate face prin act notarial, dacă există acord, sau prin hotărâre judecătorească, dacă soții nu se înțeleg. Bunurile atribuite fiecăruia devin bunuri proprii, chiar dacă mariajul continuă.
O protecție specială există pentru locuința familiei. Oricare dintre soți poate solicita notarea acestei calități în cartea funciară, chiar dacă imobilul este înscris numai pe numele celuilalt. Potrivit art. 322 din Codul civil, nici măcar proprietarul exclusiv nu poate dispune de drepturile asupra locuinței familiei și nu poate încheia acte care îi afectează folosința fără consimțământul scris al celuilalt soț. Protecția se extinde, în anumite condiții, și asupra bunurilor care mobilează sau decorează locuința.
Art. 322.- (1)Fără consimţământul scris al celuilalt soţ, niciunul dintre soţi, chiar dacă este proprietar exclusiv, nu poate dispune de drepturile asupra locuinţei familiei şi nici nu poate încheia acte prin care ar fi afectată folosinţa acesteia.
(2)De asemenea, un soţ nu poate deplasa din locuinţă bunurile ce mobilează sau decorează locuinţa familiei şi nu poate dispune de acestea fără consimţământul scris al celuilalt soţ.
(3)În cazul în care consimţământul este refuzat fără un motiv legitim, celălalt soţ poate să sesizeze instanţa de tutelă, pentru ca aceasta să autorizeze încheierea actului.
(4)Soţul care nu şi-a dat consimţământul la încheierea actului poate cere anularea lui în termen de un an de la data la care a luat cunoştinţă despre acesta, dar nu mai târziu de un an de la data încetării regimului matrimonial.
(5)În lipsa notării locuinţei familiei în cartea funciară, soţul care nu şi-a dat consimţământul nu poate cere anularea actului, ci numai daune-interese de la celălalt soţ, cu excepţia cazului în care terţul dobânditor a cunoscut, pe altă cale, calitatea de locuinţă a familiei.
(6)Dispoziţiile alin. (5) se aplică în mod corespunzător actelor încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (2).
Dacă au fost deja încheiate acte de înstrăinare ori donații fără consimțământul necesar, acestea pot fi contestate în instanță. Art. 347 din Codul civil permite anularea actului încheiat fără acordul expres al celuilalt soț, atunci când legea impunea acest acord. După introducerea cererii de divorț, actele încheiate în frauda celuilalt soț pot fi anulate în condițiile art. 386 din Codul civil.
În situații urgente, când există riscul concret ca bunurile să fie vândute, ascunse sau transferate înainte de soluționarea procesului, pot fi solicitate măsuri asigurătorii, precum sechestrul judiciar ori asigurător, precum și notarea litigiului în cartea funciară, dacă sunt îndeplinite condițiile legale.
Practic, primul pas trebuie să fie identificarea patrimoniului și păstrarea dovezilor privind proveniența banilor și transferurile efectuate: contracte, extrase bancare, înscrisuri, conversații și documente de carte funciară. Infidelitatea, privită izolat, nu justifică măsurile patrimoniale. Ceea ce trebuie dovedit este riscul ca, prin acte juridice sau operațiuni financiare, patrimoniul comun și interesele familiei să fie prejudiciate.
- Ce se întâmplă în cazul în care soțul infidel moare pe neașteptate și are foarte multe datorii? Alături de familia legală care moștenește datoriile, poate fi trasă cumva și amanta „la răspundere” pentru achitarea acestora, în cazul în care, să spunem, ar exista anumite litigii civile îm acest sens în care defunctul fusese acționat în instanță?
În primul rând, trebuie precizat că familia nu „moștenește” datoriile în sensul în care ar fi obligată să le plătească din bunurile proprii. Moștenitorii pot renunța la succesiune, iar dacă o acceptă, răspund pentru datoriile defunctului numai cu bunurile din patrimoniul succesoral și proporțional cu cota care le revine, potrivit art. 1.114 alin. (2) din Codul civil.
Dacă, la data decesului, defunctul era parte într-un proces civil având ca obiect o datorie sau o pretenție patrimonială, procesul se suspendă, de regulă, până la introducerea în cauză a moștenitorilor, conform art. 412 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă. Ulterior, litigiul continuă în contradictoriu cu aceștia, în limitele răspunderii succesorale. Dacă moștenitorii renunță la moștenire, ei nu pot fi obligați la plata datoriilor în această calitate.
Amanta nu poate fi chemată să răspundă pentru datoriile bărbatului numai pentru că a avut o relație cu acesta. Ea va putea fi urmărită doar dacă are un temei juridic propriu de răspundere, de exemplu dacă a semnat contractul ca debitor, codebitor sau garant, dacă a participat la producerea prejudiciului care face obiectul litigiului ori dacă a dobândit bunuri în condiții care pot fi contestate de creditori.
De pildă, dacă bărbatul i-a transferat bunuri sau sume de bani pentru a le sustrage de la urmărirea creditorilor, aceștia pot formula o acțiune revocatorie, în condițiile art. 1.562 și următoarele din Codul civil. Scopul unei asemenea acțiuni nu este acela de a o obliga pe amantă să achite toate datoriile defunctului, ci de a face transferul inopozabil creditorului, astfel încât bunul să poată fi urmărit pentru recuperarea creanței. Pot fi contestate și actele simulate ori transferurile fictive prin care bunurile au fost trecute formal pe numele acesteia.
Situația se schimbă și dacă amanta a fost desemnată moștenitor prin testament și acceptă moștenirea. În această ipoteză, ea răspunde pentru pasivul succesoral potrivit tipului de legat și în limitele prevăzute de lege, la fel ca orice alt beneficiar testamentar. Relația extraconjugală nu este însă, în sine, un izvor de obligații și nu permite creditorilor să o introducă automat în procesele purtate anterior împotriva defunctului.
Citește și
