Interviu EMOȚIONANT cu avocata Ghiulfer Aisun Ismail, despre ordinul de protecție pentru copii: cei mici au nevoie de părinți care să îi iubească mai mult decât se urăsc între ei
Justiție
Avocata Ghiulfer Aisun Ismail, unul dintre cei mai cunoscuți și implicați apărători din Baroul Constanța, a oferit un amplu interviu Ziarului Amprenta, pe parcursul căruia a vobit pe larg și pe înțelesul tuturor despre ordinul de protecție solicitat în numele copiilor.
La finalul interviului, avocata Ghiulfer Aisun Ismail a avut și un mesaj zguduitor pentru părinții aflați în conflict, acolo unde la mijloc este un copil: „Copiii au nevoie de părinți care să îi iubească mai mult decât se urăsc între ei“, spune avocata, după sute de procese cu minori.
Pe parcursul interviului, avocata Ghiulfer Aisun Ismail a subliniat faptul că ordinul de protecție emis în numele copilului, pentru protejarea acestuia, reprezintă „una dintre cele mai puternice măsuri pe care statul le poate lua împotriva unui părinte“ și a atras atenția că acest ordin nu este „un instrument destinat să rezolve conflictele dintre foști soți“.
Situația în care, pentru protejarea unui copil, se emite ordin de protecție față de ambii părinți – spune avocata Ghiulfer Aisun Ismail – este una extrem de gravă, apărătoarea arătând în continuare că, într-un astfel de caz, copilul, care nu poate fi lăsat singur într-o locuință, poate fi plasat temporar la rude, la familia extinsă sau chiar într-un centru rezidențial.
De asemenea, aceasta a arătat că, atunci când există violențe grave, abuzuri sexuale, rele tratamente aplicate minorului sau alte infracțiuni asupra copilului, autoritățile pot lua măsuri precum reținerea, controlul judiciar, arestul la domiciliu sau arestarea preventivă, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, față de părinți.
Și în cazul unui divorț sau al foștilor soți care nu se înțeleg, se poate solicita emiterea ordinului de protecție față de unul dintre părinți, însă, după cum atrage atenția avocata Ghiulfer Aisun Ismail, „instanța nu emite ordine de protecție pentru că părinții nu se înțeleg, pentru că există un proces de divorț sau pentru că unul dintre părinți este perceput ca fiind mai sever“.
„Instanța trebuie să constate existența unei stări de pericol pentru copil și să identifice fapte concrete care justifică intervenția“, explică avocata.
În ce privește impactul unei astfel de măsuri asupra copilului, Ghiulfer Aisun Ismail precizează: „Din perspectiva mea, emiterea unui ordin de protecție în numele unui copil este întotdeauna o situație dramatică“.
„Chiar și atunci când măsura este absolut necesară și justificată, copilul trece printr-o experiență extrem de dificilă. Pentru un minor, părintele reprezintă în mod firesc o figură de atașament. Când statul este nevoit să intervină și să limiteze sau să întrerupă contactul cu acel părinte, vorbim despre o ruptură emoțională profundă“, spune avocata Ghiulfer Aisun Ismail.
„Dacă ar fi să le ofer un singur sfat părinților aflați într-un conflict, le-aș spune atât: înainte de a trimite acel mesaj, înainte de a formula acea acuzație și înainte de a începe următorul proces, opriți-vă o clipă și întrebați-vă dacă ceea ce urmează să faceți este pentru copil sau împotriva celuilalt părinte.
De foarte multe ori răspunsul sincer la această întrebare schimbă totul. Copiii au nevoie de părinți care să îi iubească mai mult decât se urăsc între ei“, este sfatul pe care avocata Ghiulfer Aisun Ismail îl transmite părinților.
1. Doamna avocat, vă rugam sa ne explicați, pe înțelesul tuturor: poate un copil, în România anului 2026, în conformitate cu legislația în vigoare, să solicite emiterea unui ordin de protecție față de părinții săi – un ordin care, practic, să îl apere de mama, de tata sau de amândoi? Dacă da, în ce situații și care este procedura?
În ultimii ani am observat o creștere semnificativă a numărului de cereri prin care se solicită emiterea unor ordine de protecție în numele copiilor. Este un subiect sensibil și cred că trebuie abordat cu foarte multă responsabilitate, pentru că vorbim despre una dintre cele mai puternice măsuri pe care statul le poate lua împotriva unui părinte.
Da, în România anului 2026, un copil poate beneficia de un ordin de protecție inclusiv împotriva unuia dintre părinți sau chiar împotriva ambilor părinți, atunci când există acte de violență domestică, abuz fizic, psihologic, sexual, economic ori alte forme de comportament care îi pun în pericol dezvoltarea, sănătatea, integritatea sau viața.
În practică, copilul nu formulează singur cererea. Aceasta poate fi introdusă de reprezentantul legal, de procuror, de DGASPC sau de alte persoane și instituții prevăzute de lege, atunci când interesul superior al copilului impune intervenția statului.
Este important de înțeles că ordinul de protecție nu este o sancțiune pentru un părinte dificil și nici un instrument destinat să rezolve conflictele dintre foști soți. El reprezintă o măsură excepțională, menită să protejeze o persoană aflată într-un pericol real și actual.
2. Ce se întâmplă cu un copil care a obținut ordin de protecție față de ambii părinți, să spunem? Poate continua să rămână în casa unde are domiciliul dacă ambii părinți – care locuiesc cu el – au acel ordin de protecție și nu se pot apropia de el?
Dacă un copil obține ordin de protecție față de ambii părinți, situația devine una extrem de gravă. Evident că minorul nu poate fi lăsat singur într-o locuință. În asemenea cazuri intervin instituțiile de protecție a copilului, iar autoritățile trebuie să identifice de urgență o soluție care să asigure siguranța și îngrijirea minorului. Poate fi vorba despre plasarea temporară la rude, la o familie extinsă, la un asistent maternal sau, în situații limită, într-un serviciu rezidențial, sau daca vorbim despre părinți separați copilului I se poate stabili o reședința temporar la celălalt părinte.
3. Legislația prevede posibilitatea ca, în cazul existenței unui pericol iminent pentru copil, părinții să poată fi reținuți / arestați?
Legislația permite inclusiv luarea unor măsuri preventive împotriva părinților atunci când faptele săvârșite întrunesc elementele unei infracțiuni și există condițiile prevăzute de Codul de procedură penală. Cu alte cuvinte, dacă vorbim despre violențe grave, abuzuri sexuale, rele tratamente aplicate minorului sau alte infracțiuni, organele judiciare pot dispune măsuri precum reținerea, controlul judiciar, arestul la domiciliu sau arestarea preventivă, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei.
4. În cazul unui divorț, poate unul dintre părinți să solicite în numele copilului ordin de protecție față de celălalt părinte?
În contextul unui divorț, unul dintre părinți poate solicita emiterea unui ordin de protecție în numele copilului împotriva celuilalt părinte. Totuși, simpla existență a unui conflict parental nu este suficientă. Instanța trebuie să constate existența unei stări de pericol pentru copil și să identifice fapte concrete care justifică intervenția.
5. De ce anume ține cont instanța la emiterea ordinului de protecție?
Instanța nu emite ordine de protecție pentru că părinții nu se înțeleg, pentru că există un proces de divorț sau pentru că unul dintre părinți este perceput ca fiind mai sever. Judecătorul trebuie să analizeze probele administrate și să stabilească dacă există un risc real pentru minor. Sunt avute în vedere declarațiile părților, înscrisurile medicale, rapoartele DGASPC, declarațiile martorilor, eventualele înregistrări și toate celelalte mijloace de probă admise de lege.
6. Prin prisma experienței acumulate, care credeți că este impactul asupra copilului în momentul emiterii unui ordin de protecție față de unul dintre părinți?
Din perspectiva mea, emiterea unui ordin de protecție în numele unui copil este întotdeauna o situație dramatică. Chiar și atunci când măsura este absolut necesară și justificată, copilul trece printr-o experiență extrem de dificilă. Pentru un minor, părintele reprezintă în mod firesc o figură de atașament. Când statul este nevoit să intervină și să limiteze sau să întrerupă contactul cu acel părinte, vorbim despre o ruptură emoțională profundă.
7. Poate fi instituția ordinului de protecție emis în numele copilului transformată inclusiv într-o armă în cazului neînțelegerii dintre soți?
Tocmai de aceea consider că ordinul de protecție trebuie utilizat cu maximă responsabilitate. Există situații în care este salvator și absolut necesar. Există însă și riscul ca, în anumite litigii familiale foarte conflictuale, această instituție să fie transformată într-o armă procedurală. Orice avocat care practică dreptul familiei știe că uneori resentimentele dintre adulți ajung să fie transferate asupra copiilor. În astfel de situații, rolul instanței este esențial. Judecătorul trebuie să distingă între un pericol real pentru minor și o strategie procesuală construită în contextul unui conflict parental.
8. Vă rugăm să ne vorbiți despre cel mai dificil dosar în care ați fost nevoită să apărați interesele unui copil chiar de propriii părinți (sau de unul dintre ei ori o rudă).
Poate cea mai dificilă categorie de dosare este aceea în care copilul trebuie protejat chiar de persoanele care ar trebui să îi ofere siguranță. Sunt cauze în care nu există un agresor și o victimă clară, ci un conflict atât de intens între adulți încât copilul ajunge prins la mijloc. Din păcate, am întâlnit situații în care minorul era transformat într-un instrument de răzbunare, într-un mesager al conflictului sau într-un martor permanent al ostilităților dintre părinți.
În astfel de dosare încerc întotdeauna să mă întorc la o întrebare simplă: ce este cu adevărat bine pentru copil? Nu pentru mamă. Nu pentru tată. Nu pentru orgoliile lor. Pentru copil. Pentru că, indiferent cine câștigă procesul, atunci când copilul pierde liniștea, siguranța și echilibrul emoțional, în realitate toată lumea pierde.
Cel mai dificil dosar al meu din întreaga carieră a avut în centru un copil care, după ce a ajuns pe timpul vacanței să locuiască împreună cu tatăl său, a început să formuleze acuzații de abuz sexual la adresa mamei, a unor rude apropiate și chiar a unor cadre didactice. A fost una dintre cele mai apăsătoare perioade profesionale pe care le-am traversat, însă incomparabil mai grea pentru mamă și pentru bunicii materni, care s-au văzut nevoiți să facă față unor acuzații de o gravitate extremă.
După luni întregi de demersuri judiciare, evaluări, expertize medicale, psihologice și administrare de probe, am reușit să demonstrăm că aceste acuzații nu aveau corespondent în realitate, ci erau rezultatul unui proces de influențare exercitat asupra minorului, care ajunsese să preia și să interiorizeze narațiuni străine propriei sale experiențe, tatăl implementând amintiri false copilului.
Deși obținuserăm deja, pe cale civilă, toate măsurile care puteau fi dispuse cu privire la situația minorului, copilul refuza în continuare contactul cu mama sa, tocmai ca efect al fenomenului de alienare parentală. În aceste condiții am formulat o cerere de emitere a unui ordin de protecție, iar instanța a constatat existența unor forme grave de violență psihologică și religioasă exercitate asupra copilului, dispunând măsurile de protecție solicitate.
Astăzi, copilul locuiește alături de mamă, are o relație echilibrată cu familia maternă și, din când în când, îmi trimite fotografii și salutări. Este unul dintre acele dosare care îți reamintesc de ce această profesie înseamnă mai mult decât texte de lege și dosare. Totodată, în urma concluziilor desprinse în cauză, DGASPC Constanța a inițiat procedura de decădere a tatălui din exercițiul drepturilor părintești.
Avocata Ghiulfer Aisun Ismail, după sute de procese cu minori: „Niciun copil nu ar trebui să ducă pe umerii lui războiul adulților“
La finalul interviului, avocata Ghiulfer Aisun Ismail a avut și un mesaj zguduitor pentru părinții aflați în conflict, acolo unde la mijloc este un copil: „Copiii au nevoie de părinți care să îi iubească mai mult decât se urăsc între ei“.
Judecătoria Constanța este una dintre instanțele unde avocata Ghiulfer Aisun Ismail a reprezentat și reprezintă sute de părți
„După sute de dosare cu minori, am ajuns la o concluzie simplă: aproape niciodată copiii nu sunt problema. Problema este ceea ce adulții proiectează asupra lor. Un copil nu se naște urând un părinte, nu se naște purtând procese, conflicte și resentimente. Le învață. Iar uneori le învață de la oamenii pe care îi iubește cel mai mult.
De aceea cred că cea mai grea formă de violență asupra unui copil nu este întotdeauna cea care lasă urme pe corp, ci aceea care îi schimbă amintirile, îi modifică percepțiile și îl face să se teamă de omul pe care ieri îl iubea. Când ajung într-un astfel de dosar nu mă interesează cine are ultimul cuvânt între adulți. Mă interesează ca, peste zece ani, copilul să poată privi în urmă și să spună că măcar un adult din acel proces s-a gândit cu adevărat la el. Acesta este, în fond, sensul real al protecției copilului.
Dacă ar fi să le ofer un singur sfat părinților aflați într-un conflict, le-aș spune atât: înainte de a trimite acel mesaj, înainte de a formula acea acuzație și înainte de a începe următorul proces, opriți-vă o clipă și întrebați-vă dacă ceea ce urmează să faceți este pentru copil sau împotriva celuilalt părinte. De foarte multe ori răspunsul sincer la această întrebare schimbă totul. Copiii au nevoie de părinți care să îi iubească mai mult decât se urăsc între ei.
Niciun copil nu ar trebui să ducă pe umerii lui războiul adulților. Divorțul este între soț și soție. Procesul este între reclamant și pârât. Supărarea este între doi oameni maturi. Copilul nu este parte din conflict și nu trebuie transformat nici în judecător, nici în martor, nici în armă. Lăsați-i dreptul de a-și iubi ambii părinți atât timp cât acest lucru nu îi pune în pericol siguranța. Este unul dintre cele mai valoroase cadouri pe care i le puteți face pentru întreaga viață.
Copiii nu își vor aminti cine a câștigat procesul. Își vor aminti însă cum i-au făcut părinții să se simtă în timpul lui.
La multi ani, tuturor copiilor!“, este mesajul transmis de avocata Ghiulfer Aisun Ismail tuturor părinților aflați într-o situație dificilă, unde la mijloc se află un copil.
OBSERVAȚII:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Citește și:
ȘOCANT Tată din Constanța, ARESTAT 30 de zile, după ce și-ar fi bătut fiii adolescenți!
