(FOTO) Istoria Dobrogei: Constanța în februarie 1879
Știrile zilei
Ziarul Amprenta vine în întâmpinarea cititorilor săi cu o rubrică nouă, intitulată Istoria Dobrogei.
Trăind într-o epocă în care ritmul vieții de zi cu zi se accelerează pe măsură ce tehnologia devine atotstăpânitoare, sunteți la un click distanță de o călătorie bisăptămânală, de câteva minute în trecut, având astfel ocazia de a cunoaște „Istoria Dobrogei moderne (1878-secolul XX)” oferită de Marius Teja și Ziarul Amprenta.
Marius Teja este absolvent al Facultății de Istorie, secția Istorie Contemporană, a Universității București și a Masterului de Relații Internaționale al Facultății de Istorie a Universității București. În perioada 1998 – 2002 a fost redactor la Mediafax, iar în perioada 2016 – 2018 colaborator voluntar al cotidianului „Ziua de Constanța”, unde a realizat serialul „Călători străini prin Dobrogea”. Ulterior, pentru o perioadă de doi ani, a fost redactor în cadrul aceleași redacții, realizând serialul „Istoria Dobrogei”. De asemenea, începând cu anul 2020 editează blogul „Națiunea Armână”: https://natiuneaarmana.blogspot.com.
Baronul olandez d`Hogguer a publicat în februarie 1879, la București, în franceză și română, broșura Informațiuni asupra Dobrogei, rezultat al unei călătorii de afaceri în Dobrogea românească, în care oferă și date despre orașul port maritim Constanța din estul județului Constanța.
Baronul d`Hogguer și Informațiuni asupra Dobrogei
Baronul Guillaume Gerard d`Hogguer s-a născut în 1846 la Napoli (Italia), într-o familie de origine olandeză, și a decedat în 1911 la Barcelona (Spania).(https://www.genealogieonline.nl/stamboom-driessen/I186835.php)
În 1879 el a publicat, la București, o broșură în limbile română și franceză. Versiunea în limba română, Informațiuni aupra Dobrogei. Starea ei de astăzi. Resursele și viitorul ei, are 55 de pagini și a fost publicată de Editura Libăriei Socec cu prețul de 1 leu nou. Versiunea în limba franceză, Reinsegnements sur la Dobrodja. Ses etat actuel, ses ressources et son avenir, are 45 de pagini și a fost publicată de Impr. de l`Association Acad. Roumaine.
În dedicația adresată „Alteței Sale Regale Carolu I Domn al Românilor”, el îi oferă „aceste puține studii ce am fost în posițiune să fac asupra României Transdanubiene”. În septembrie 1878 Parlamentul acordase domnitorului Carol titlul de „Alteță Regală”, care a reprezentat un pas către acordarea titlului de rege la 10 Mai 1881.
În „Precuvântare”, autorul arată că „affaceri de serviciu” i-au dat ocazia unei călătorii în Dobrogea, unde a fost nevoit să rămână mai mult timp din cauza climei: „asprimea cea extraordinară a iernii de atunci întrerupând tote comunicațiile”.
Baronul nu intenționase să publice informațiile culese despre regiune, dar „persone competinte” din București consideraseră că lucrarea „ar putea să presinte interes și chiar a deveni de ore care utilitate pentru țeră”.
El mulțumea prefecților Gheorghe M. Ghika (Tulcea), Remus Opreanu (Constanța) și general Gherghel (Silistra Nouă) pentru „asistența” acordată în realizarea broșurii.
Generalul Tobias Gherghel (1835 – 1883 Botoșani) a deținut funcția de prefect al efemerului județ Silistra Nouă, care va fi desființat la 1 aprilie 1879, iar teritoriul său dunărean inclus în județul Constanța. (M. Teja, Instaurarea administrației românești în județul Constanța în noiembrie 1878)
Remus Opreanu a fost primul prefect al județului Constanța, deținând funcția din noiembrie 1878 până în 1883.
Județul Constanța
Provincia Chiustenge cuprindea trei districte: Constanța, Mangalia şi Hârşova.
În epoca otomană, în aceste districte majoritatea o reprezentau turcii, care, din cauza războiului, dispăruseră „mai de tot”.
În timpul operațiunilor militare și tătarii se refugiaseră „cu grămada”, dar un sfert dintre ei revenise deja în satele lor. Elementul Tartar era „unul din cele mai bune” și baronul considera „forte important” ca autoritățile locale să-i furnizeze mijloacele necesare pentru a începe lucrările agricole. Deoarece tătarul era „forte muncitor, răbdător şi supus”, el putea să dea „resultate bune” agriculturii din Dobrogea.
Zona care suferise „mai mult” era Constanța, iar baronul aprecia că prefectul Opreanu „îşi dă tote silinţele” pentru a ajuta familiile sărace pe timp de iarnă, inclusiv cu sume de bani și spera că va obține de la guvern sămânţa şi vitele necesare cultivării pământului. În capitolul despre agricultură, autorul remarca faptul că, în pofida războiului, recolta din 1877 a fost cu 20% mai mare. D`Hogguer concluziona optimist în privința viitorului Dobrogei: „Pământul ei este priimitor de orice fel de cultură Europeană. Aplicând acestei ţări o bună sistemă de cultură, ar putea s㔺i îndoiască suma productelor ei, care, după cum s’a vădut din precedintele desluşiri, a fost tot-d’auna mai pre jos de ceea ce se aştepta. (M. Teja, Geografia și economia Dobrogei)
Autorul a realizat un tabel al populației Dobrogei bazat pe documente rusești, precizând că era „aprope imposibil” să folosească informațiile primite de la autoritățile române deoarece sunt „âncă incomplecte”. Arondismentul (arrondissement – franceză) Constanței avea 9.020 locuitori, din care: 470 Bulgari, 177 Români care recunosc religia (biserica) greacă, 252 Ruși Lipoveni, 8 Armeni, 32 Israeliți, 1.470 Totalul celor ce recunosc biserica bulgară, 4.624 Tătari, 144 Țigani, 1.388 Turci. (M. Teja, Populația Dobrogei în februarie 1879)
Este foarte surprinzătoare lipsa grecilor.
Orașul Constanța
Constanța era „vechia Tomis a Romanilor”, unde fusese exilat și murise poetul latin Ovidius.
Tomisul a fost întemeiat de grecii din Milet (Asia Mică) în sec. VII î. H., intrând sub dominație romană, ca și întreaga Dobroge, în secolele I î.H – I d. H. (A. Dragomir, 2011)
În anul 8 d. H., împăratul Augustus (30 î. H. – 14 d. H.) l-a exilat la Tomis, din motive încă neclare, pe Publius Ovidius Naso (43 î. H. Sulmona/Italia – 17 d. H. Tomis), care a scris aici Tristele și Ponticele. (I. Acsan, „Historia”)
Ca și în cazul Mangaliei medievale, autorul amintește de „Constanţa genovesilor”. (M. Teja, Mangalia în februarie 1879)
Republica Genova a fost una din puterile maritime și comerciale din Marea Mediterană și Marea Neagră în secolele XI-XV. (V. Barza, 2022)
Repubblica_di_Genova
Populaţia orașului era estimată la 4.000 locuitori.
Ca şi în celelalte porturi ale Mării Negre și populația Constanței era „forte eterogenă”, acum predominând grecii, mai ales negustori, urmați de tătari, bulgari, români, armeni, turci etc.
Funcționarul financiar George Auneanu (1852 Iași – 1937? Constanța) a fost unul dintre primii reprezentanți ai administrației românești care s-a instalat la Constanța în noiembrie 1878. În „Amintiri”, el îi menționează pe liderii comunităților etnice: Hafuz Regep, preşedintele comunităţii musulmane; Ali Cadâr, mare proprietar urban şi rural şi preşedinte al comunităţei tătare; Stoian Hagi Ivanof, mare proprietar urban şi rural și reprezentantul bulgarilor, care era vecin cu funcționarul. (M. Teja, Instaurarea administrației românești în județul Constanța în noiembrie 1878)
Portul Constanța
Portul nou fusese construit de o companie britanică în 1856 „în mijlocul vechiului port genoves”. În pofida lucrărilor „importante” realizate, portul era afectat de furia valurilor”, poziția orașului fiind „forte expusă” la vânturile din sud, care provocau „mari stricăciuni în epocele echinoxiale”. Construit pentru preluarea mărfurilor transportate pe calea ferată Cernavoda – Constanța, portul se dovedea „relativ prea mic” pentru un număr suficient de corăbii care trebuiau să fie încărcate rapid. Adâncimea apei de doar 18 picioare (1 picior englezesc = 31 cm) era „forte mărginită” și, pe timp de furtună, corăbiile mari erau nevoite să se adăpostească la Kalliacra (Cadrilater/Bulgaria), chiar dacă nu terminaseră încărcarea.
Compania căii ferate construise „un bun număr” de magazii pentru cereale la cele două capete de linie, dar acest număr era „nesuficient” într-un an cu recoltă bună, la care se adăugau cerealele tranzitate pe Dunăre. Atelierele de fierărie de la Constanța, maşinile de la la Cernavoda pentru descărcarea şi treieratul grânelor şi locomotivele erau „bine construite” şi făceau față traficului.
Drumul de fier Cernavoda – Constanța a fost construit după victoria Marii Britanii, Franței și Imperiului Otoman împotriva Rusiei în Războiul Crimeei (1853-1856). În consecință, sultanul Abdul-Medjid (1839-1861) a acordat companiei britanice Danube and Black Sea Railway and Kustendje Harbour Co. un firman de concesionare pe 99 de ani pentru construcția și exploatarea căii ferate. Construcția a început în 1857, transportul feroviar fiind inaugurat la 4 octombrie 1860. (Digi 24, 2016)
Sultan Abdülmecid
Grecul Nicolae Macri, căpitan al portului în epoca otomană, a fost menținut în funcție de autoritățile de ocupație rusești și administrația românească. El se remarcase de două ori în timpul operațiunilor militare din 1877, salvând cu o navă a companiei feroviare două grupuri de creștini care se refugiaseră pe litoral din calea devastărilor bașbuzucilor (corp de cavalerie neregulată otomană) și cerchezilor (popor musulman din Caucaz refugiat în Imperiul Otoman din cauza genocidului rusesc). (M. Teja, Ocupația rusească în 1877-1878)
Importul
Nu erau disponibile statistici referitoare la import deoarece autoritățile otomane în retragere luaseră și arhiva vămii.
Articolele importate erau destinate consumului local: bumbăcărie „ordinară” (Marea Britanie), încălţăminte (Austria), îmbrăcăminte (Viena), ferărie (Viena şi Marea Britanie), mărunțișuri (Germania și Viena), coloniale (prin Constantinopol/Imperiul Otoman), orez, vinuri fine, lichioruri şi spirtoase (din Franţa prin Constantinopol), spirtoase (Odessa/Imperiul Rus și Constantinopol), rom (America), lumânări din balenă (Triest/Austria, Franţa şi Odessa), făină (Braila şi Odessa), petrol (din America prin Constantinopol).
O parte din cantitatea importată era distribuită la Medgidia, Cernavoda şi Mangalia şi în sate.
Exportul
Exportul Constanței se împărțea în două categorii: de tranzit şi producţia locală.
Tabelele anexate despre exportaţia grânelor, comunicate de Direcţia drumului de fer şi de Direcţia Portului, dădeau „o esactă ideă” privind cele două categorii pentru anii 1875, 1876 și 1877.
Se mai exportau săruri, piei şi vite, cantitățile variind anual.
În 1876 s-au vândut pentru Constantinopol 18.000 miei cu preţ de 5 franci şi 30.000 berbeci cu 12 până la 14 franci.
Lâna rasa Țigaia, în cantitate de 300.000 ocale, s-a vândut cu 1,5 franci până la 2 franci ocaua.
Pieile de miel şi berbece, în număr de 7.000, pentru Viena (pe Dunăre) s-au vândut cu 3 franci perechea.
Se exporta „o destul de mare” cantitate de brânză locală la Constantinopol: caş şi salamură, 200.000 ocale de calitatea întâi şi 50.000 de ocale de calitatea a doua, cu 80 centime până la 1 franc calitatea întâi și 60 până la 70 centime calitatea a doua.
Cea mai mare parte a cerealelor și lânei era preluată de Compania Mesageriilor maritime franceze, Lloyd–ul austriac şi Compania Florio.
Pentru Constantinopol existau și alte nave care transportau grâne și vite.
Era „imposibil” de găsit „sciinţe exacte” despre exportul de animale.
D`Hogguer a alcătuit un tabel privind cantitatea (în quarter britanic) cerealelor exportate în perioada ianuarie – mai 1877, a sfârșitului regimului otoman. El a împărțit grânele, incluzând grâul, orzul, meiul, ovăzul, secara, fasole, sămânța de in și rapița, în două categorii: de tranzit și din Dobrogea.
Marea Britanie transportase cu 15 corăbii (5023 tone) și 29 vapoare (34.468 tone) 116.812 quarters grâne tranzit și 58.842 quarters grâne Dobrogea, Imperiul Otoman transportase cu 82 corăbii (8068 tone) 56.150 quartes grâne tranzit și 20.908 quartes grâne Dobrogea, Austro-Ungaria transportase cu opt corăbii (3.304 tone) și un vapor (1.145 tone) 28.682 quarters grâne tranzit și 1.857 quarters grâne Dobrogea, Grecia transportase cu 22 corăbii (2.826 tone) și 4 vapoare (1.628 tone) 20.818 quarters grâne tranzit și 15.536 grâne Dobrogea, Italia transportase cu 13 corăbii (5.145 tone) 8.978 quarters grâne tranzit și 32.777 grâne Dobrogea, Franța cu un vapor (604 tone) transportase 3.222 quarters grâne tranzit, Rusia cu două corăbii (301 tone) transportase 2.082 quarters grâne tranzit, insula grecească Samos cu o corabie (204 tone) transportase 979 quarters grâne tranzit și Norvegia cu un vapor (1.600 tone) transportase 11.807 quarters grâne Dobrogea.
Compania Lloyd austriac cu 36 vapoare (43.200 tone) transportase 14.838 quarters grâne tranzit și 7.352 quarters grâne Dobrogea, Compania Mesageriile Maritime cu 12 vapoare (9.600 tone) transportase 2059 quarters grâne tranzit și 694 quarters grâne Dobrogea și Compania St. Florio cu opt vapoare (7.483 tone) transportase 11.812 quarters grâne tranzit și 8.141 quarters grâne Dobrogea.
În total, în prima jumătate a anului 1877, prin portul Constanța se transportaseră 266.423 quarters grâne tranzit și 157.909 quarters grâne Dobrogea.
Echivalențe quarter / kilogram: grâu, mei, fasole 1/217,5; rapiță, secară, sămânță de in 1/208,43; orz 1/181,25; ovăz 1/154,6.
Prin natura funcției în administrația financiară, G. Auneanu i-a cunoscut pe „marii cerealiști” locali George Caridia, Alexandru Logaridi, Alexandru Cecilianopolu, Aristide Benderli, Baruh Seni, D. Sassu, M. Frenchian şi Odisea Despoti, precum și pe Ioan şi Otton Macri (frații lui Nicolae), „mari furnizori de vapoare”. (M. Teja, Instaurarea administrației românești în județul Constanța în noiembrie 1878)
Pescuit
Pescuitul pe lacurile Satkioglu, Anadolchioi şi Topaglu, de lângă Constanța, era arendat cu 1.600 franci anual, dar producția mică era destinată consumului oraşului.
Perspectivă pentru viitor
Chiar dacă în momentul publicării broșurii comercianții preferau concurenta Sulina acceptând cheltuielile suplimentare locale, baronul era „aproape sigur” că negustorii de cereale se vor reorienta spre Constanța dacă portul va fi mărit și consolidat și dacă se va mări numărul de vagoane cerealiere.
Portul maritim Sulina se afla la gura de vărsare a brațului dunărean Sulina, prin care își proiecta exportul și orașul nord dobrogean Tulcea. (M. Teja, Sulina în februarie 1879) (M. Teja, Tulcea în februarie 1879).
Autorul concluziona optimist că „Chiustengea, fiind singurul debuşeu al Dobrogei pe mare, nu va putea să întârdie a dobândi o importanță reală pentru navigaţie şi comerciu”.
Bibliografie
Baronul D`Hogguer, Informațiuni asupra Dobrogei. Starea ei de astăzi. Resursele și viitorul ei, Bucuresci, Editura Libăriei Socec, februarie 1879, 55 p.
Baronul D`Hogguer, Reinsegnements sur la Dobrodja. Son etat actuel, ses ressources et son avenir, Impr. de l`Association Acad. Roumaine, 8, Bucarest, 1879, 45 p.
Acsan Ion, De ce a fost exilat poetul Ovidiu în anticul Tomis, „Historia”, București
https://historia.ro/sectiune/portret/de-ce-a-fost-exilat-poetul-ovidiu-in-anticul-tomis-583935.html
Barza Vlad, Genovezii și Moldova. O poveste cu negustori, legende, mirodenii, sclavi și cetăți, „Hotnews”, 26 martie 2022)
Digi 24, 22 aprilie 2016 – 10, 40
Dragomir Anca, Tomis, orașul îngropat al romanilor (I), „România liberă”, București, 11 octombrie 2011
https://romanialibera.ro/special/tomis-orasul-ingropat-al-romanilor-i-240731/
Teja Marius, Ocupația rusească în 1877-1878, „Amprenta”, Constanța, 28 ianuarie 2023
Teja Marius, Instaurarea administrației românești în județul Constanța în noiembrie 1878, „Amprenta”, Constanța, 4 februarie 2023
Teja Marius, Populația Dobrogei în februarie 1879, „Amprenta”, Constanța, 14 februarie 2023
Teja Marius, Geografia și economia Dobrogei, „Ziarul Amprenta”, Constanța, 25 februarie 2023
Teja Marius, Mangalia în februarie 1879, „Ziarul Amprenta”, Constanța, martie 2023
Teja Marius, Sulina în februarie 1879, „Ziarul Amprenta”, Constanța, martie 2023
Teja Marius, Tulcea în februarie 1879, „Ziarul Amprenta”, Constanța, martie 2023
