Tinerii excepționali ai Constanței: povestea performanței lui Andrei-Rareș Tănăsescu, de la Colegiul Național Mircea cel Bătrân la Cambridge

Andrei-Rareș Tănăsescu, elev în clasa a XII-a la Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” din Constanța, profilul Matematică-Informatică, a primit oferta de școlarizare de la University of Cambridge, în cadrul prestigiosului Trinity College, pentru studiul „Computer Science” și este, negreșit, unul dintre cei mai valoroși tineri informaticieni ai României. Cu medalii naționale și internaționale, proiecte educaționale dedicate elevilor pasionați de informatică și oferte de la unele dintre cele mai mari universități ale lumii, tânărul vorbește într-un interviu pentru Ziarul Amprenta despre drumul către excelență, sacrificiile performanței și visurile sale pentru viitor.

Trinity College este recunoscut la nivel mondial ca fiind locul unde s-au format minți strălucite precum Isaac Newton, James Clerk Maxwell sau Alan Turing. Procesul de admitere este unul dintre cele mai riguroase din lume, bazat pe interviuri, testare la matematică și algoritmică de un nivel extrem de ridicat.

Această reușită extraordinară a lui Andrei-Rareș Tănăsescu este confirmată și de ofertele primite de la alte universități de top mondial:

• Imperial College London (locul 2 mondial conform QS 2026) – Economics, Finance and Data Science;
• University College London (UCL) (locul 9 mondial conform QS 2026) – Computer Science;
• University of Sf. Andrews și University of Warwick – ambele instituții de elită în domeniul Informaticii;
• Admis la TU Delft și TU Eindhoven (Olanda) – Computer Science and Engineering.

Andrei este participant la Olimpiada Națională de Informatică începând din clasa a V-a obținând 4 medalii de argint, 2 medalii de bronz și mențiune în clasele a VIII-a și a XI-a. El s-a remarcat totodată la diferite concursuri naționale: „Urmașii lui Moisil”, „Grigore Moisil”, „PROSOFT@NT”, „Adolescent Grigore Moisil”, unde a obținut numeroase premii și medalii.

Principala performanță a fost dobândită la International Zhautykov Olympiad – IZhO (Astana, Kazahstan) – Medalie de Bronz, secțiunea „Informatică”, reprezentând România pe plan internațional, în urma a două zile intense de concurs.

Andrei-Rareș Tănăsescu a fost selectat pe bază de examen pentru trei tabere internaționale, de elită în Informatică (organizate de JetBrains, Constructor University și Neapolis University), menite să pregătească elevii în vederea câștigării medaliilor la Olimpiada Internațională de Informatică (IOI);

Andrei nu este doar un elev cu rezultate de excepție, ci un tânăr profund implicat în viața orașului nostru: este inițiator al concursului „Future for Future”, un demers care a pus Constanța pe harta competițiilor naționale de Informatică recunoscute de Ministerul Educației și pregătește la rândul lui alți elevi pentru performanță, fiind instructor la Algolymp, mentor în programul „Hai la Olimpiadă” și voluntar în programul „Tutors of CNMB”.

1. Cum ai aflat că ai fost admis la University of Cambridge și care a fost prima reacție?

Scrisoarea de ofertă a venit în dimineața zilei de 28 ianuarie. Am fost trezit de mama mea pe la ora 10, și știind că în cursul zilei ar trebui să primesc verdictul mi-am verificat e-mailul. Când am văzut că am fost admis la facultatea visurilor mele, Cambridge, am sărit din pat și am sărbătorit alături de mama mea, care mă susținuse în toată această perioadă. Bineînțeles, apoi au urmat telefoanele către bunici și alte rude.

2. Ce a însemnat pentru tine admiterea la Trinity College, una dintre cele mai prestigioase instituții academice din lume?

Admiterea la Trinity mi-a adus un profund sentiment de împlinire, deoarece mi-am dat seama că persoanele din comisia de admitere ale uneia dintre cele mai prestigioase instituții academice din lume au încredere în capacitatea mea de a face față unui nivel academic de cel mai înalt nivel. Cerințele impuse pentru examenul de bacalaureat, însă, mi-au mai ponderat bucuria și m-au determinat să iau în serios pregătirea pentru acest examen care înainte mi-se părea atât de îndepărtat.

3. Cum ai descrie procesul de admitere la Cambridge? Care a fost cea mai dificilă etapă?

În procesul de admitere pentru secția de Computer Science la Cambridge a trebuit să dau un test de matematică standardizat în UK, numit „TMUA” (Test of Mathematics for University Admission). Totuși, ce face diferit procesul pentru a intra la Trinity față de alte colegii ale universității Cambridge este că a fost nevoie să particip la o a doua testare, tot de matematică, numită „CSAT” (Computer Science Aptitude Test), considerabil mai grea decât prima, unde problemele erau mai apropiate de domeniul algoritmicii, fapt ce m-a avantajat în relație cu ceilalți aplicanți, deoarece aveam o experiență de peste 7 ani în olimpiadele și concursurile naționale și internaționale de informatică. Ulterior a urmat un interviu, unde a trebuit să explic rezolvarea unei probleme din CSAT la alegere, dar să și încerc să rezolv din nou o problemă pe care nu o terminasem în timpul testării. În timpul interviului se pune mai mult accent pe procesul de gândire al aplicantului, astfel nu răspunsul final contează cel mai mult, ci raționamentul pe care îl urmează elevul și observațiile pe care acesta le poate face la analiza unei probleme noi.

4. Ai primit oferte și de la alte universități de top, precum Imperial College London, UCL sau TU Delft. Ce a făcut diferența în alegerea Cambridge?

Prima opțiune pentru facultate rămâne Cambridge pentru mine, deoarece oferă cele mai multe oportunități de angajare în viitor, multe companii fiind atrase de prestigiul acesteia. În plus, universitatea Cambridge oferă mai mult ajutor studenților ce rămân cu întrebări sau neclarități în urma predării unui curs, utilizând un sistem numit „supervision system”, prin care se organizează săptămânal sesiuni academice cu un profesor și un grup restrâns de elevi (între 1 și 3) în care se discută materialul expus în curs, dar și soluțiile unor probleme încă nerezolvate.

5. Ai obținut numeroase premii naționale și internaționale. Care dintre ele are cea mai mare valoare sentimentală pentru tine și de ce?

Cel mai important premiu obținut de mine a fost o Medalie de Bronz la „IZhO” (Olimpiada Internațională Zhutykov), din Astana, Kazahstan, în cadrul căreia am avut oportunitatea să reprezint liceul „Mircea cel Bătrân” pe una dintre cele mai înalte scene ale lumii. Nu voi uita niciodată sentimentul pe care l-am avut în timpul festivității de premiere, unde alături de alți doi prieteni olimpici am fluturat steagul României pe scena Palatului Păcii și Reconcilierii din Astana. În momentul acela am simțit că tot efortul meu și pregătirea din ultimii ani au fost răsplătite și în același timp am înțeles cât de norocos am fost că m-am născut în România, țară în care pregătirea pentru olimpiadele internaționale este ridicată la cel mai înalt nivel, situându-ne pe locul doi la capitolul celor mai multe medalii câștigate la Olimpiada Internațională de Informatică.

6. Cum ai reușit să îmbini performanța școlară cu pregătirea pentru concursuri și activitățile extracurriculare?

Strategia mea a fost să prioritizez întotdeauna pregătirea pentru concursuri și olimpiade în pofida performanței școlare. În realitate, facultățile de top sunt mult mai interesate de parcursul competițional al unui elev, decât de notele obținute la materiile școlare, iar acest lucru se continuă și mai departe, în cazul job-urilor. La olimpiadă nu te poți „ruga” de comisie ca să „ți se mai poată acorda o a doua șansă” și nici nu poți învăța pe de rost problemele care ți se pot da. La olimpiadă accentul este pus pe capacitatea elevului de a adapta tehnicile învățate din problemele lucrate acasă  la cele din timpul concursului, astfel deși lucrând mai multe probleme vei „acoperi” mai multe arii ale algoritmici, acest lucru nu este suficient, fiind nevoie și de un grad ridicat de inteligență pentru a-ți „lărgi orizontul” de probleme ce pot fi rezolvate prin aceeași metodă. Acest lucru se concretizează recunoscând că o anumită tehnică poate fi folosită într-o problemă care la prima vedere nu părea deloc să facă parte din aria de rezolvare a respectivei tehnici.

7. De unde a pornit pasiunea ta pentru informatică și algoritmi?

Am fost atras de puzzle-uri logice pe tot parcursul copilăriei mele, una dintre primele întâlniri cu astfel de probleme fiind atunci când am primit cadou de la părinții mei „Marea carte a jocurilor minții” de Ivan Moscovich, care era plină de puzzle-uri nesfârșite și probleme de logică ce mă puneau la încercare ore întregi. Aceeași foame de rezolvare a problemelor a fost reaprinsă în clasa a IV-a, când mama mea, profesoară de informatică la liceul “Traian”, mi-a arătat că informatica și mai exact, algoritmica, este exact asta: o colecție de puzzle-uri care așteaptă să fie rezolvate. Am știut că vreau să fac o cariera din programare încă de când m-am calificat la Olimpiada Națională de Informatică la prima încercare, în clasa a V-a.

8. Ai pregătit elevi pentru Olimpiada Națională de Informatică încă din perioada liceului. Cum este experiența de profesor la o vârstă atât de tânără?

Informatica este o materie în continuă schimbare, unde subiectele de la olimpiadă devin progresiv mai grele de la an la an, deoarece generațiile sunt din ce în ce mai pregătite. Astfel, consider că deși există profesori foarte pregătiți în țară, actualii olimpici sau foștii olimpici care acum sunt studenți cunosc cel mai bine tipurile de probleme propuse la olimpiadă, schemele de rezolvare ale lor, dar și alte aspecte, precum gestionarea bună a timpului în timpul probei sau strategii de abordare a unei probleme care pare de nerezolvat. Fiind familiarizat cu aceste lucruri, mi-am dorit să împart cunoștințele cu elevii din județul meu interesați de informatică, iar mai apoi cu elevi din întreaga țară. Păstrez o relație de colegialitate cu elevii pe care îi pregătesc, însă în același timp consider că sunt ferm în privințe precum rezolvarea temelor sau seriozitatea din timpul cursurilor. Mi se pare că fiind încă în liceu, când predau o tehnică sau un algoritm îmi este mai ușor să răspund la eventualele neclarități ale elevilor, deoarece nu a trecut mult timp de când am avut și eu aceleași nelămuriri.

9. Ce satisfacție îți oferă faptul că elevii pregătiți de tine au obținut medalii și rezultate importante?

Pentru mine există puține satisfacții mai mari, decât să împărtășesc unor elevi interesați un concept care mi-a luat mult timp să îl înțeleg într-o manieră cât mai ușoară. Consider că cel mai important lucru nu este să înveți cum se rezolvă o problemă, ci să îți pui întrebările:  de ce se rezolvă în acel fel? de ce am folosit tehnica respectivă pentru a lua 100 de puncte? în ce probleme asemănătoare putem folosi același raționament? Astfel nu vom învăța doar cum se rezolvă o problemă, dar și un set cât mai larg de probleme care se bazează mai mult sau mai puțin pe aceeași strategie de rezolvare. Dacă un elev înțelege acest lucru, atunci este clar că se află pe drumul cel bun, iar cu fiecare distincție obținută de un coleg mentorat de mine satisfacția mea crește, deoarece îmi este confirmat că viziunea mea asupra pregătirii pentru olimpiadă este corectă. Au existat cazuri în care unii elevi au obținut punctaje mai mari decât mine la același concurs, iar acest lucru nu poate decât să mă bucure, deoarece este admirabil să văd cum explicațiile date de mine au fost asimilate chiar mai profund decât am reușit eu.

10. Ai cofondat concursul „Future for Future”. Cum a apărut această idee?

Ideea unui concurs județean s-a născut în timpul unei călătorii cu trenul a Lotului de Informatică al Constanței Am constatat că pregătirea pentru olimpiadă a unui elev constănțean care nu are acces la profesorii din marile centre de algoritmică din România (București, Ploiești, Craiova, Iași etc.) este destul de anevoioasă și ne-am întrebat cum am putea crea un context pentru antrenament. Proiectul nostru presupunea inițial existența mai multor ligi, fiecare cu propriile runde regulate. După fiecare rundă, primii doi-trei elevi din fiecare ligă ar fi promovat în liga superioară, iar, prin analogie cu fotbalul, ultimii doi-trei elevi ar fi retrogradat în liga inferioară. Însă ne-am dat seama rapid că efortul ce trebuia depus pentru a organiza câte o rundă pe lună, cu câte un concurs pentru fiecare ligă, ar fi fost de nesusținut. Am renunțat la acest sistem, în favoarea formatului tradițional de concurs, organizat o dată pe an.

11. Ce înseamnă pentru tine faptul că acest concurs a ajuns în calendarul oficial al Ministerului Educației?

Înscrierea concursului în calendarul Ministerului Educației a fost o muncă colectivă, de care s-au ocupat mai mult olimpicii cu un an mai mic decât mine din liceu. Dorim să menținem continuitatea concursului, pasând sarcina organizării acestuia de la o generație de olimpici constănțeni la alta, iar vestea reușitei de a înregistra concursul în calendarul oficial m-a asigurat că „Future for Future” va continua să atragă din ce în ce mai mulți participanți de la un an la altul. Deși anul viitor voi studia într-o țară străină, voi continua să ajut la organizarea concursului prin propunerea de probleme.

12. Cum te-au ajutat profesorii și Colegiul Național „Mircea cel Bătrân” în parcursul tău?

Pot spune că majoritatea profesorilor pe care i-am avut au fost îngăduitori cu pregătirea mea pentru olimpiadă. Nu am fost niciodată ascultat la vreo lecție imediat după ce m-am întors de la diferite concursuri și astfel am avut întotdeauna timp să mă pregătesc și să revin la ritmul școlii. La orele de informatică am fost mereu lăsat să lucrez pentru olimpiadă și la modul general am primit întotdeauna sprijin în proiectele extracuriculare pe care le-am desfășurat, precum concursul „Future for Future”. Am fost sprijinit în mod constant de domnul director, dar și de profesoara mea de matematică, doamna Constantinescu, care mi-a oferit multe lecții de viață de-a lungul celor 8 ani petrecuți la „Mircea”. Consider că algoritmica este strâns legată de matematică, iar un matematician bun s-ar descurca întotdeauna în domeniul informaticii, după studierea unui minim de cunoștințe teoretice. O influență puternică asupra dezvoltării mele în domeniul informaticii a avut-o și domnul profesor de informatică Memet Eden, care m-a sprijinit încă din clasa a V-a, oferindu-mi întotdeauna încredere de-a lungul drumului meu în olimpiade.

13. Ce mesaj ai pentru elevii care visează să ajungă la universități de top din lume?

Pot spune că olimpiadele au contat foarte mult în drumul meu spre admiterea la Cambridge, dar și la alte facultăți precum UCL, Imperial College sau Delft. Deși pentru multe universități de renume contează mai mult rezultatul la unul sau mai multe examene sau interviuri decât CV-ul, experiența olimpiadelor te învață să faci față presiunii timpului și să gândești logic și mai profund pașii de rezolvare ai unei probleme. Deci sfatul meu pentru un elev care visează să ajungă la universități de top din lume pe domeniul informaticii ar fi ca în clasele 9 – 11 să participe și să ia rezultate cât mai bune la olimpiade, iar ultimul an să și-l rezerve pregătirii țintite pentru examenele de admitere la facultăți.

14. Cum arată o zi obișnuită din viața ta?

Programul unei zile din viața mea diferă foarte mult în funcție de perioada anului în care mă aflu. În timpul școlii, îmi rezerv două ore pentru a mă duce la sală sau a practica un sport, precum kick-box sau padel, iar apoi încerc că lucrez minim 4 ore la informatică. Cu două săptămâni înainte de etapa națională, înlocuiesc participarea la orele de curs cu o pregătire și mai intensă pentru olimpiadă, lucrând undeva la 8 ore, însă fără să uit să iau pauze când obosesc. Totuși, perioadele cele mai benefice pentru pregătirea în vederea obținerii unui rezultat bun la olimpiada de informatică sunt vacanțele, în special vacanța de vară, în care ai tot timpul la dispoziție să înveți câți mai mulți algoritmi sau tehnici de programare. Din păcate, în zilele cu școală nu dispun de același timp, deoarece este nevoie să fiu prezent la ore și să pierd parte din timpul liber făcând teme sau pregătindu-mă ocazional pentru teste, de aceea consider că mai mult de jumătate din munca pentru un rezultat bun la olimpiadă trebuie realizată încă din timpul vacanței de vară.

15. Pe lângă informatică, practici șah, kick-boxing și fotbal. Cum te ajută aceste pasiuni în dezvoltarea personală?

Mi se pare un lucru esențial să păstrez un echilibru între muncă și viața socială sau activitățile fizice. Deși informatica este pasiunea mea, după o perioadă prea lungă de timp în care mă pregătesc pentru olimpiadă încep să mă plictisesc. Pentru a da un randament cât mai bun, trebuie să fac pauze în care fie mă întâlnesc la o terasă cu prietenii mei pentru a socializa, fie practic un sport. Aceste pauze mă încarcă cu energie pentru a continua munca necesară în contextul olimpiadei. Deși la început am crezut că mersul la sală reprezintă un timp pierdut ce poate fi folosit în pregătirea la informatică, mi-am dat seama rapid că nu am avut dreptate, deoarece un corp sănătos ce face regulat mișcare este mai energic și astfel oboseala ce rezultă în urma efortului mental din timpul pregătirii se resimte mult mai târziu.

16. Unde te vezi peste 10 ani?

Peste 10 ani doresc să fiu împăcat cu alegerile pe care le-am făcut și să nu am impresia că mi-am ratat potențialul. Muncesc în fiecare zi pentru ca eul din viitor să ducă o viață cât se poate de bună și fericită, ceea ce mi se pare cel mai important. Nu știu exact ce voi face peste 10 ani, însă mă voi asigura că nu voi rata nicio oportunitate care mi se va arăta în cale și care mi-ar putea schimba în bine viața.

17. Te-ai gândit să revii în România după studii pentru a contribui la dezvoltarea educației sau tehnologiei aici?

Încă e prea devreme pentru a mă gândi în ce țară mă voi stabili. Îmi place să călătoresc și să explorez locuri și culturi noi. Cred că viața este destul de spontană în această privință, deoarece depinde foarte mult de persoanele pe care le voi cunoaște dar și de oportunitățile pe care le voi avea. Totuși știu sigur că voi încerca să ajut România cât se poate de mult în următorii ani, chiar dacă s-ar putea să o fac din afara ei. Educația trebuie să fie un pilon esențial al oricărui stat și îmi doresc să continui să pregătesc orice copil din România ce își dorește să exceleze în domeniul informaticii, sector crucial pentru dezvoltarea țării.

Citește și:

130 de ani de excelență la Colegiul Național Mircea cel Bătrân Constanța. Apel către foștii elevi și profesori pentru organizarea unei expoziții aniversare