Psalmii, izvor de echilibru și vindecare: Psalmul 3, al încrederii în Dumnezeu, explicat pe înțelesul credincioșilor

Ziarul Amprenta a lansat un nou proiect dedicat aprofundării unuia dintre cele mai sensibile și fascinante capitole ale Scripturii – Cartea Psalmilor. Alături în această călătorie spirituală îl avem pe părintele Adrian Vasile, conferențiar universitar dr. la Facultatea de Teologie a Universității „Ovidius” din Constanța și preot slujitor al Parohiei „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din anul 1998. Cu sprijinul părintelui Adrian Vasile, Ziarul Amprenta prezintă, pe rând, fiecare dintre psalmi și importanța acestora, oferind cititorilor noștri o incursiune aprofundată în sensurile lor teologice și duhovnicești.

Redăm, în cele ce urmează Psalmul 3, al lui David:

1. Doamne, cât s-au înmulțit cei ce mă necăjesc! Mulți se scoală asupra mea;
2. Mulți zic sufletului meu: „Nu este mântuire lui, întru Dumnezeul lui!”
3. Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu ești, slava mea și Cel ce înalți capul meu.
4. Cu glasul meu către Domnul am strigat și m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui.
5. Eu m-am culcat și am adormit; sculatu-m-am, că Domnul mă va sprijini.
6. Nu mă voi teme de mii de popoare, care împrejur mă împresoară.
7. Scoală, Doamne, mântuiește-mă, Dumnezeul meu, că Tu ai bătut pe toți cei ce mă vrăjmășesc în deșert; dinții păcătoșilor ai zdrobit.
8. A Domnului este mântuirea și peste poporul Tău, binecuvântarea Ta.

„În unele variante de text ale Psaltirii (vezi, de exemplu, traducerea lui Bartolomeu Valeriu Anania) găsim  subtitlul „Al lui David; când fugea de dinaintea fiului său Abesalom”, cu trimitere la episodul din Cartea a doua a Regilor, capitolul 15, în care este descris conflictul dintre regele David și Abesalom unul dintre fiii săi, care încălca grav una dintre poruncile Decalogului, revoltându-se împotriva tatălui său, conflictul sfârșindu-se cu moartea fiului rebel.

Autorul Psalmului este, cel mai probabil, conform indicației din subtitlu, însuși regele David, care dă glas tristeții care l-a cuprins în momentul în care este nevoit să fugă din capitală, întrucât grosul oștirii sale, circa douăsprezece mii de oameni, trecuse de partea fiului său. Pe de altă parte, trecând din planul istoric în cel spiritual, în cuvintele „Nu este mântuire lui întru Dumnezeul lui”  putem vedea o mostră de asalt a puterilor demonice asupra omului credincios. Mai întâi diavolul îl îndeamnă pe om să săvârșească păcatul asigurându-l că nu se întâmplă nimic, iar mai apoi, după ce acesta săvârșeșete păcatul și mai ales atunci când persistă în săvârșirea lui, îl aduce la deznădejde șoptindu-i că nu mai există cale de mântuire.

De foarte multe ori însă, amăgirile diavolului ne vin prin intermediul semenilor noștri, care s-ar bucura să ne vadă încetând orice lucrare pentru dobândirea mântuirii. Însă, atunci când omul credincios înalță glas de rugăciune către Dumnezeu, intră în lucrare puterea Lui glorioasă și binefăcătoare.

Cugetarea patristică interpretează versetul al cincilea în cheie mesianică socotind că David rostește cuvintele de aici ca tip al lui Hristos, care avea să se ridice din mormânt, anticipând astfel învierea celor adormiți întru nădejdea mântuirii. Popoarele care-l împresoară pe psalmist sunt simbolul duhurilor vrăjmașe care-l asaltează pe om, dar mântuirea și binecuvântarea sunt aduse de Dumnezeu în urma unui strigăt de implorare al omului, care amintește de strigătele israeliților ce porneau odinioară la luptă împotriva popoarelor vrăjmașe.

Textul psalmului este bine cunoscut creștinilor practicanți, întrucât este citit integral la slujba Utreniei din duminici și sărbători, în vreme ce versetul 8 este face parte din cântarea „Fericit bărbatul”, intonată la Vecernia de sâmbătă seara”, a precizat, pentru Ziarul Amprenta, părintele Adrian Vasile, conferențiar universitar dr. la Facultatea de Teologie a Universității „Ovidius” din Constanța și preot slujitor al Parohiei „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”.

Creștinii citesc Psalmul 3 în momente de încercare, teamă sau neliniște, fiind un psalm al încrederii în ajutorul lui Dumnezeu.

Psalmul 3 se citește dimineața, ca rugăciune de început a zilei, pentru protecție și întărire sufletească, în vremuri de necaz, când omul se simte atacat, judecat sau copleșit de probleme, pentru liniște sufletească, împotriva fricii și tulburării sau în perioade de boală, stres sau nedreptate.

Foto: Rol ilustrativ Freepik

Citește și:

Psalmii, izvor de echilibru și vindecare: Două căi, o alegere – lecția fundamentală a Psalmului 1. În ce momente ale vieții îl citesc credincioșii

Psalmii, izvor de echilibru și vindecare: Psalmul 2, despre căile de urmat pentru popoarele lumii și învățăturile de care credincioșii trebuie să ia seamă