(FOTO) Istoria Dobrogei: Cernavodă în februarie 1879
Istoria Dobrogei
Ziarul Amprenta vine în întâmpinarea cititorilor săi cu o rubrică nouă, intitulată Istoria Dobrogei.
Trăind într-o epocă în care ritmul vieții de zi cu zi se accelerează pe măsură ce tehnologia devine atotstăpânitoare, sunteți la un click distanță de o călătorie bisăptămânală, de câteva minute în trecut, având astfel ocazia de a cunoaște „Istoria Dobrogei moderne (1878-secolul XX)” oferită de Marius Teja și Ziarul Amprenta.
Marius Teja este absolvent al Facultății de Istorie, secția Istorie Contemporană, a Universității București și a Masterului de Relații Internaționale al Facultății de Istorie a Universității București. În perioada 1998 – 2002 a fost redactor la Mediafax, iar în perioada 2016 – 2018 colaborator voluntar al cotidianului „Ziua de Constanța”, unde a realizat serialul „Călători străini prin Dobrogea”. Ulterior, pentru o perioadă de doi ani, a fost redactor în cadrul aceleași redacții, realizând serialul „Istoria Dobrogei”. De asemenea, începând cu anul 2020 editează blogul „Națiunea Armână”: https://natiuneaarmana.blogspot.com.
Cernavodă în februarie 1879
Baronul olandez d`Hogguer a publicat în februarie 1879, la București, în franceză și română, broșura Informațiuni asupra Dobrogei, rezultat al unei călătorii de afaceri în Dobrogea românească, în care oferă și date despre orașul port dunărean Cernavoda din vestul județului Constanța.
Baronul d`Hogguer și Informațiuni asupra Dobrogei
Baronul Guillaume Gerard d`Hogguer s-a născut în 1846 la Napoli (Italia), într-o familie de origine olandeză, și a decedat în 1911 la Barcelona (Spania).(https://www.genealogieonline.nl/stamboom-driessen/I186835.php)
În 1879 el a publicat, la București, o broșură în limbile română și franceză. Versiunea în limba română, Informațiuni aupra Dobrogei. Starea ei de astăzi. Resursele și viitorul ei, are 55 de pagini și a fost publicată de Editura Libăriei Socec cu prețul de 1 leu nou. Versiunea în limba franceză, Reinsegnements sur la Dobrodja. Son etat actuel, ses ressources et son avenir, are 45 de pagini și a fost publicată de Impr. de l`Association Acad. Roumaine.
În dedicația adresată „Alteței Sale Regale Carolu I Domn al Românilor”, el îi oferă „aceste puține studii ce am fost în posițiune să fac asupra României Transdanubiene”. În septembrie 1878 Parlamentul acordase domnitorului Carol titlul de „Alteță Regală”, care a reprezentat un pas către acordarea titlului de rege la 10 Mai 1881.
În „Precuvântare”, autorul arată că „affaceri de serviciu” i-au dat ocazia unei călătorii în Dobrogea, unde a fost nevoit să rămână mai mult timp din cauza climei: „asprimea cea extraordinară a iernii de atunci întrerupând tote comunicațiile”.
Baronul nu intenționase să publice informațiile culese despre regiune, dar „persone competinte” din București consideraseră că lucrarea „ar putea să presinte interes și chiar a deveni de ore care utilitate pentru țeră”.
El mulțumea prefecților Gheorghe M. Ghika (Tulcea), Remus Opreanu (Constanța) și general Gherghel (Silistra Nouă) pentru „asistența” acordată în realizarea broșurii.
Generalul Tobias Gherghel (1835 – 1883 Botoșani) a deținut funcția de prefect al efemerului județ Silistra Nouă, care va fi desființat la 1 aprilie 1879, iar teritoriul său dunărean inclus în județul Constanța. (M. Teja, Instaurarea administrației românești în județul Constanța în noiembrie 1878)
Remus Opreanu a fost primul prefect al județului Constanța, deținând funcția din noiembrie 1878 până în 1883.
Populația
Orăşel pe ţărmul Dunării și cap de linie al căii ferate de la Dunărea spre Marea Neagră, Cernavoda (în limbile slave cerna = neagră și voda = apă) avea o populație „minimă”.
Baronul a realizat un tabel al populației Dobrogei bazat pe documente rusești, precizând că era „aprope imposibil” să folosească informațiile primite de la autoritățile române deoarece sunt „âncă incomplecte”. Tabelul nu include „districtul Mangalia și o parte din provincia Cernavodă (Silistra Nouă)”.
Arondismentul (arrondissement – franceză) Cernavoda Hîrșova avea 13.964 locuitori, din care: 440 Bulgari, 6.028 Români care recunosc religia greacă, 16 Ruși ortodocși, 280 Ruși Lipoveni, 136 Greci, 440 Totalul celor ce recunosc biserica bulgară, 6.186 Totalul celor ce recunosc biserica greacă, 180 Tătari, 0 Țigani, 264 Turci. (M. Teja, Populația Dobrogei în februarie 1879)
Cifre demografice contemporane comparative
Francezul Alfred de Caston, editor al publicației „Revue de Bucarest”, a efectuat în toamna anului 1878 o călătorie în Dobrogea, aflată încă sub ocupație rusească, și la întoarcerea la București a publicat broșura Voyage dans la Dobroudcha.
El a realizat un tablou etnic al populației din sangeacul Tulcea (până la linia Cernavoda-Constanța), folosind statistici realizate pe baza registrelor religioase. În districtul Cernavodă locuiau 77 ruși, 120 bulgari, 1.500 români, 35 greci și 5 tătari.
Caston a prezentat și tablou cu cifrele defalcate pe sexe, al cărui total pentru districtul Cernavoda era 8.687 persoane.
De asemenea, el menționa că în ultimele două luni reveniseră la casele lor 189 familii de turci și tătari în districtul Cernavoda.
În capitolul despre orașe, francezul apreciază că Cernavoda avea „o frumoasă construcție” și un dig reparat, datând din epoca romană. Dat fiind că era un oraș comercial și fluvial cu „bune” magazii de cereale, Caston era convins că Cernavoda „are viitor”.
Economia
Deși era reședința „provinției Silistra”, comerțul Cernavodei era „nul”, constând doar în tranzitul mărfurilor pentru Constanța/Chiustendje, dar era „susceptibil” de a deveni o piață „importantă” pentru tranzacțiile cerealelor.
Perspectivă istorică
În secolele XVII-XIX, prin Cernavoda otomană au trecut mai mulţi călători europeni, care au amintit localitatea în jurnale, memorii sau documente: cărturarul otoman Evlia Celebi (1657), diplomatul maghiar transilvănean curut M. Kelemen (1738), căpitanul austriac G. Lauterer (1782), negustorul german J. Lebprecht (1786), locotenentul rus de origine finlandeză B. Rosenstrom (1829-1830), botanistul german A. Grisebach (1839), ofiţerul englez A. Slade (1838), scriitorul danez H. Andersen (1841), englezul R. Snow (1841), reverendul englez G. Fisk (1842), vicontele francez A. de Valon (1843), italianul G. Smancini (1843), botanistul prusac K. Koch (1843), inginerul geograf francez X. de Hell (1846), preotul catolic elveţian J. Mislin (1848), mineralogul englez W. Smyth (1852), baronul irlandez P. O’Brien (1853), artistul plastic francez C. Doussault (1843), medicul francez C. Allard (1855), turistul francez J. D.de Bois-Robert (1855), anonim francez (1857), pictorul elveţian J. Guillamord (1859), ducele belgian L. de Brabant (1860), contele francez H. de Bourbon (1861), inginerul scoţian H. Barkley (1857-61), jurnalista franceză O. Audouard (1865), ziaristul rus G. Danilevski (1866), turista elveţiancă V. Gasparin (1866), topograful englez R. Arnold (1867), profesorul german W. Brennecke (1868), inginerul francez F. Martin (1872), scriitorul elveţian J. de Chambrier (1872) și baronul francez d’Avril (1876). (Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, 1968-2001 și 2004-2017)
Gasparin_Valerie
Cernavodă a devenit un punct de tranzit fluvial pentru călătorii străini după victoria Rusiei împotriva Imperiului Otoman în războiul din 1828-1829, în urma căruia navigația pe Dunăre a fost liberalizată și doi cetățeni britanici au înființat, în 1829, la Viena, compania de transport fluvial cu motor cu aburi Donau-Dampfschiffahrt Gesellschaft. (C. Constantin, 2020)
Drumul de fier Cernavoda – Constanța a fost construit după victoria Marii Britanii, Franței și Imperiului Otoman împotriva Rusiei în Războiul Crimeei (1853-1856). În consecință, sultanul Abdul-Medjid (1839-1861) a acordat companiei britanice Danube and Black Sea Railway and Kustendje Harbour Co. un firman de concesionare pe 99 de ani pentru construcția și exploatarea căii ferate. Construcția a început în 1857, transportul feroviar fiind inaugurat la 4 octombrie 1860. (Digi 24, 2016).
Sultan Abdülmecid
Pe calea ferată Cernavoda – Constanța au călătorit jurnalista franceză Olympe Audouard (1865), contesa franceză de origine elveţiană Valerie de Gasparin (1866) și scriitorul elvețian James de Chambrier (1872), toți în contextul unor voiaje spre Constantinopol/Istanbul. (Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, 2004-2017)
Olympe Audouard
În volumul L’Orient et ses peuplades (1867), O. Audouard (1832-1890) a remarcat că la Cernavoda linia ferată începea în „mijlocul deşertului”, călătorii sosind pe Dunăre. Deşi nu funcţiona iarna când fluviul nu era navigabil, calea ferată aducea totuşi „mari servicii”: distanţa Cernavoda – Constanţa era parcursă pe uscat în numai trei ore, în timp ce pe Dunăre şi Marea Neagră erau necesare două zile.
În cartea A Constantinople (1867), V. de Gasparin (1813-1894) relatează despre casele „joase” din Cernavoda, care erau aşezate pe o colină şi care delimitau un teren plat unde stăteau liberi bivoli, cai, oi şi vaci.
În memorialul de călătorie Un peu partout. Du Danube au Bosphore, J. de Chambrier (1830-1920) a precizat că circulaţia pe calea ferată fusese reluată cu puţin timp înainte, fiind suspendată din cauza inundaţiilor.
Îmbarcându-se la Galați pe nava austriacă „Sophie”, topograful englez Robert Arnold (1867) a observat în timpul escalei de la Cernavoda îmbarcarea câtorva călători care sosiseră cu trenul de la Constanța, după cum menționează în cartea From the Levant, the Black Sea, and the Danube (1868). (Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, 2004-2017)
În memorialul de călătorie cu titlul Die Länder an der unteren Donau und Konstantinopel, profesorul german Wilhelm Brennecke (1813-1872) sublinia că linia Constanța – Cernavoda devenise una de „importanță locală” după inaugurarea căii ferate concurente Rusciuk (Ruse) – Varna, care, de asemenea, făcea legătura între Dunăre și Marea Neagră pe teritoriul Imperiului Otoman. (Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, 2004-2017)
În cariera sa diplomatică, baronul francez d’Avril (1822-1904) a deținut funcția de consul la București în perioada 1866-1876, când a avut ocazia de a călători pe Dunăre, publicând în 1876 cartea De Paris à L’Ile de Serpents, à travers la Roumanie, la Hongrie et les bouches de Danube. El amintea de existența la capătul liniei ferate la Cernavoda a unui debarcader cu depozite de piatră etajate, pentru încărcarea mărfurilor şi vânturarea grânelor cu o instalaţie specială. (Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, 2004-2017)
Adolphe d’Avril
Bibliografie
Baronul D`Hogguer, Informațiuni asupra Dobrogei. Starea ei de astăzi. Resursele și viitorul ei, Bucuresci, Editura Libăriei Socec, februarie 1879, 55 p.
Baronul D`Hogguer, Reinsegnements sur la Dobrodja. Son etat actuel, ses ressources et son avenir, Impr. de l`Association Acad. Roumaine, 8, Bucarest, 1879, 45 p.
Constantin Cristian, „Prima companie austriacă de navigație cu piroscafe pe Dunăre” în porturile românești, „Banatica”, Muzeul Banatului Montan Reșița, an 30/2020, nr. 2, p. 315-334.
https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=936617 Digi 24, 22 aprilie 2016 – 10, 40
Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”/editor Daniela Bușă, Călători străini despre Țările Române, volumul I-X, Editura Academiei Române, București, 1968-2001.
Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”/editor Daniela Bușă, Călători străini despre Țările Române în secolul al XIX lea, serie nouă, volumul I-X, Editura Academiei Române, București, 2004-2017.
Teja Marius, Dobrogea în toamna anului 1878, „Ziarul Amprenta”, Constanța, 31 ianuarie 2023
Teja Marius, Populația Dobrogei în februarie 1879, „Ziarul Amprenta”, Constanța, 14 februarie 2023
Citește și:
