Motivare crucială pentru Cristian Radu! Tribunalul Constanța explică de ce a dat undă verde pentru începerea procesului: martori interesaţi și presiune asupra unuia dintre denunțători, apărări respinse
Justiție
Mihaela Voichița Nițeanu, fost judecător în cadrul Secției penale din Tribunalul Constanța, și-a motivat decizia prin intermediul căreia validat ancheta DNA Constanța în dosarul în care Cristian Radu, primarul suspendat din Mangalia, este acuzat de luare de mită, în formă continuată (două infracțiuni), spălare a banilor în formă continuată și instigare la folosirea, cu rea-credință, a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia (două infracțiuni).
Amintim, locul magistratului Mihaela Voichiţa Niţeanu (care s-a mutat în cadrul Secției de contencios administrativ și fiscal tot din Tribunalul Constanța) a fost luat de judecătorul Mircea Florentin Panait, fostul președinte al Judecătoriei Mangalia, recent promovat la tribunal.
Ieri, 3 iunie 2026, judecătorul Mircea Florentin Panait a formulat o cerere de abținere de la judecata dosarului lui Cristian Radu, însă solicitarea i-a fost respinsă.
Cererile şi excepţiile ridicate de Cristian Radu, respinse
Amintim, prin decizia nr. 304/2026, din 16.04.2026, Tribunalul Constanța a respins, ca nefondate, cererile şi excepţiile ridicate de Radu Cristian, a constatat competenţa şi legalitatea sesizării instanţei prin rechizitoriul Direcţia Naţională Anticorupţie, precum şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.
Pe cale de consecință, Tribunalul Constanța a dispus începerea judecăţii.
În motivarea deciziei prin care a validat ancheta DNA Constanța și a dispus începerea procesului, judecătoarea Mihaela Voichița Nițeanu reține, printre altele, că „referitor la încălcarea dreptului la apărare al inculpatului, prin disjungerea față de faptele numitului (…), existenţa unui dublu standard în oferirea celorlalte soluții în rechizitoriu în raport cu acuzațiile aduse inculpatului judecătorul de cameră preliminară consideră că, în cursul urmăririi penale, este prerogativa procurorului să dispună soluţii cu privire la fiecare dintre persoanele implicate în cauză, această prerogativă neputând fi cenzurată de judecătorul de cameră preliminară“.
„Procurorul decide delegarea organelor de cercetare penală pentru administrarea anumitor mijloace de probă“
„Referitor la legalitatea actelor de urmărire penală, invocându-se nulitatea absolută a tuturor actelor de urmărire penală cu funcție probatorie cauzată de delegarea administrării tuturor probelor în acuzare către organele de poliție judiciară, deși competența de efectuare a urmăririi penale revine obligatoriu procurorului, judecătorul de cameră preliminară reţine că şi această excepţie este neîntemeiată, procurorul putând decide delegarea organelor de cercetare penală pentru administrarea anumitor mijloace de probă, obligaţia sa, rezultată din dispoziţiile procesual penale şi din jurisprudenţa Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie, fiind de a indica mijloacele de probă ce urmează a fi administrate de organul de cercetare penală şi de a întocmi actele de urmărire penală“, potrivit motivării.
Martori „interesaţi” și „presiune asupra unuia dintre denunțători“
De asemenea, instanța mai reține în motivare că „în ceea ce priveşte utilizarea declaraţiilor martorilor „interesaţi” şi crearea unui cadru de presiune asupra unuia dintre denunțători și asupra unui martor cheie cu o implicare certă în activitățile presupus infracționale, invocate de apărător, judecătorul de cameră preliminară reţine că, potrivit art. 102 Cod Procedură Penală, neloialitatea vizează violenţe, ameninţări ori alte mijloace de constrângere, precum şi promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obţine probe. În speţă nu a fost demonstrat că procurorul sau organul de cercetare penală a recurs la oricare din metodele prev. de art. 102 Cod Procedură Penală. Audierea unor martori catalogaţi ca fiind „interesaţi” nu reprezintă o modalitate neloială de administrare a unui mijloc de probă, în lipsa îndeplinirii condiţiilor de la art. 102 Cod Procedură Penală, pe de o parte, pentru că veridicitatea declaraţiilor poate fi verificată pe fondul cauzei, niciun mijloc de probă neavând valoare probatorie prestabilită şi, pe de altă parte, dispoziţiile procesual penale permit inclusiv audierea unui fost coinculpat în calitate de martor“.
„Referitor la constatarea nelegalității administrării unor probe, în sensul preluării acestora din alte dosare fără o administrare propriu-zisă, judecătorul de cameră preliminară apreciază că este neîntemeiată, înscrisurile din alte cauze depuse în acest caz nu au valoarea unor mijloace de probă, acestea putând fi depuse, ca înscrisuri, de oricare dintre părţi, în orice moment al urmăririi penale, al camerei preliminare sau al judecăţii“, potrivit motivării Tribunalului Constanța.
„Percheziție exploratorie de tip „phishing expedition” în copiile telefoanelor“
„În ceea ce priveşte nelegala administrare de probe in rem și amânarea nejustificată a efectuării în continuare a urmăririi penale, cu consecința încălcării dreptului la apărare, alături de caracterul ilicit al autorizării percheziției informatice și, implicit, a întregului procedeu probatoriu, prin raportare la lipsa unui scop legitim concret și implicit neîndeplinirea exigențelor de proporționalitate de rang constituțional; percheziție exploratorie de tip „phishing expedition” în copiile telefoanelor, judecătorul de cameră preliminară reţine că, de la momentul existenţei denunţului lui (…), respectiv 19.09.2024 până la emiterea ordonanţei prin care s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de inculpat, respectiv 08.08.2025, s-a scurs o perioadă mai scurtă de un an, timp în care organele de urmărire penală au procedat la strângerea informaţiilor şi confirmarea sau infirmarea acestora, după caz, perioada nefiind una excesivă ori de natură a afecta dreptul acestuia la apărare, în aprecierea judecătorului de cameră preliminară, raportat la complexitatea cauzei şi la faptul că denunţurile care îl vizau pe inculpat au fost depuse în perioade diferite“, conform motivării.
Referitor la susţinerea că mandatul de percheziţie nu cuprinde exact ce anume se caută, fiind, mai degrabă, „a fishing expedition”, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că „organul de cercetare penală nu putea să indice exact mijloacele de probă pe care urmărea să le găsească, pentru că era în imposibilitate de a le cunoaşte, neavând acces în sistemele informatice ale inculpatului“.
Cerere de recuzare şi o declaraţie de abţinere, ambele respinse
„Aceeaşi este situaţia şi în privinţa „locului” în care acestea urma să fie căutate, fiind imposibil pentru organul de cercetare penală să cunoască folderul în care erau anumite conversaţii sau înscrisuri electronice. În ceea ce priveşte oportunitatea încuviinţării percheziţiilor informatice, judecătorul de cameră preliminară apreciază că nu poate analiza, în acest moment, acest aspect, oportunitatea fiind analizată de judecătorul de drepturi şi libertăţi, în momentul emiterii încheierilor. Cu privire la incompatibilitatea judecătorului de cameră preliminară din cauza pendinte, în primul rând, este necesar a fi menţionat că s-au formulat o cerere de recuzare şi o declaraţie de abţinere, ambele respinse“, se mai arată în motivarea judecătoarei Mihaela Voichița Nițeanu.
Decizia prin care a fost validată ancheta DNA a fost contestată de Cristian Radu la Curtea de Apel Constanța.
Trimiterea în judecată reprezintă, conform Codului de procedură penală, finalizarea anchetei penale, situație care nu poate să înfrângă principiul prezumției de nevinovăție.
Sursa text: portal instanțe de judecată și rejust.ro
OBSERVAȚII:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Citește și:
