(FOTO) Istoria Dobrogei: Fiscalitatea în Dobrogea în noiembrie 1878
Știrile zilei
Ziarul Amprenta vine în întâmpinarea cititorilor săi cu o rubrică nouă, intitulată Istoria Dobrogei.
Trăind într-o epocă în care ritmul vieții de zi cu zi se accelerează pe măsură ce tehnologia devine atotstăpânitoare, sunteți la un click distanță de o călătorie bisăptămânală, de câteva minute în trecut, având astfel ocazia de a cunoaște „Istoria Dobrogei moderne (1878-secolul XX)” oferită de Marius Teja și Ziarul Amprenta.
Fiscalitatea în Dobrogea în noiembrie 1878
După ce a trimis de la Tulcea, la 11 octombrie 1878, un Memoriu asupra Dobrogei și orașului principal Tulcea lui Ion C. Brătianu, președintele Consiliului de Miniștri, juristul Constantin Scheletti a redactat, la 2 noiembrie 1878, Anexa A la memoriu, cu titlul Chestiuni de proprietate și imposite.
Constantin Scheletti
Constantin P. Scheletti era domiciliat în sudul Basarabiei în momentul semnării la 19 februarie/3 martie 1878 a tratatului de pace de la San Stefano (Yesiljoy, Turcia europeană) între Imperiul Rus și Imperiul Otoman.
Deoarece documentul prevedea ca România să cedeze Rusiei sudul Basarabiei (retrocedat Moldovei prin tratatul de pace de la Paris din 1856 prin care s-a încheiat Războiul Crimeei) și să primească în schimb fosta regiune turcească Dobrogea, el s-a stabilit în ținutul dintre Dunăre și Marea Neagră.
La 11 octombrie 1878, el a trimis ziarului bucureștean „Pressa” și lui Ion C. Brătianu, președintele Consiliului de Miniștri, Memoriu asupra Dobrogei și orașului principal Tulcea.
Apoi, la 2 noiembrie 1878, Scheletti a redactat Anexa A la memoriu cu titlul Chestiuni de proprietate și imposite.
Documentele au fost incluse în broșura Dobrogea. Organisarea, publicată în 1879 (după 30 mai, dată inclusă în text) la Typografia Română din Tulcea. (M. Teja, Juristul Constantin Scheletti și organizarea Dobrogei)
Proprietatea urbană
În regimul otoman, impozitarea proprietăților orășenești era „forte confusă”, aplicându-se doar în anumite localități și doar anumitor categorii.
Ca urmare, Scheletti propunea ca și proprietății urbane să i se aplice „darea funciară”, având în vedere că acest tip de proprietate „reclamă cele mai multe îngrijiri”.
În acest scop, o comisie specială locală urma să organizeze „un recensământ” al proprietăților orașelor din Dobrogea.
Apoi, la instalarea autorităților românești în Dobrogea trebuia decretată legea românească a dării funciare cu aplicare de la 1 ianuarie 1879.
Într-o notă din broșură (1879), juristul remarca asemănarea textului său cu articolul 3 din Regulamentul pentru stabilirea și perceperea impositului în Dobrogea adoptat ulteriro: „Un recensiment se va face de urgență prin comunele urbane pentru a se impune la patentă și la impositul funciar, conform legilor române, comercianții și proprietarii de imobile cu începere de la 1 ianuarie 1879”.
Funcționarul financiar George Auneanu (1852 Iași – 1937? Constanța) menționează în Amintirile publicate în 1937 recensământul realizat în orașul Constanța în ianuarie 1879. (M. Teja, Instaurarea administrației românești în județul Constanța în noiembrie 1878)
Și viile din orașe urmau să fie recenzate, iar dijma percepută pentru acestea trebuia reglementată simultan cu împroprietărirea și răscumpărarea dijmei în mediul rural. (M. Teja, Proprietatea rurală în Dobrogea în noiembrie 1878)
Taxele judiciare
Autoritățile de ocupație rusești introduseseră deja hârtia timbrului și taxa procesuală. Astfel, petiția pentru cauze civile se făcea pe hârtie timbrată de 1 franc și 25 de bani, taxa procesuală fiind stabilită la 3% din suma reclamată.
Ca urmare, juristul considera suficient pentru aplicare termenul de o lună de la decretarea în Dobrogea a legii române a timbrului și înregistrării.
Într-o notă în broșură, autorul citează articolul 1 din Regulament: „Impositul timbrului și înregistrării și taxele vamale de importațiune și exportațiune actuamente în vigoare în România se aplică și teritoriului cedat României prin tratatul de la Berlin”. Iar paragraful IV din Disposițiele transitorie a Regulamentului menționa suspendarea taxei: „Până la 1 Ianuar 1879 nu se va percepe nici o taxă de timbru sau înregistrare în totă întinderea teritoriului Dobrogei”.
Taxele comerciale
În regimul otoman, patenta pentru negustori era de patru beslici anual, echivalentul a patru franci.
Scheletti propunea ca legea română pentru „patentarii negustori și negustorași” să fie aplicată de la 1 ianuarie 1879, cu modificări privind gradele patentei (autorizație) ce urmau să fie stabilite printr-un regulament de administrație publică.
În toamna anului 1878, francezul Alfred de Caston, editor al publicației „Revue de Bucarest”, a făcuto călătorie de studii în Dobrogea și la întoarcerea la București a publicat broșura Voyage dans la Dobroudcha, în care prezintă date despre comerțul regiunii și despre transhumanța mocanilor ardeleni. (M. Teja, Dobrogea în toamna anului 1878)
Taxele vamale
Venitul vamal era unul din cele mai „importante” venituri ale Dobrogei, deoarece regiunea avea „atâtea porturi și o mulțime de deposite”.
Baronul olandez Willem d`Hogguer a făcut o călătorie de afaceri în Dobrogea la sfârșitul anului 1878 și la întoarcerea la București a publicat, în februarie 1879, broșura Informațiuni asupra Dobrogei, în care prezintă date despre porturile Dobrogei. (M. Teja, Mangalia în februarie 1879) (M. Teja, Tulcea în februarie 1879) (M. Teja, Constanța în februarie 1879)
Portul Sulina era singurul cu regim porto-franco, adică scutit de taxe și impozite. (M. Teja, Sulina în februarie 1879)
Sulina – Palatul Comisiei Europene a Dunării
Orașul este subiectul romanului „Europolis”, publicat în 1933 de Jean Bart (pseudonim literar al ofițerului de marină Eugeniu Botez) și ecranizat în 1961 cu titlul „Porto Franco”. (Mărgineanu, 2010) (http://aarc.ro/newfilm/film/porto-franco-1961)
În timpul ocupației rusești, veniturile vamale contribuiseră în așa mare măsură la cheltuielile de organizare administrativă, încât a fost posibilă și trimiterea la trezoreria de la Moscova a unor „însemnate escedente în bani”. (M. Teja, Ocupația rusească în Dobrogea în 1877-1878)
Legea vamală română se putea aplica imediat Dobrogei, deoarece ar fi facilitat tranzacțiile comerciale și pentru că erau doar „câteva” state europene care încheiaseră convenții comerciale cu Imperiul Otoman și nu încheiaseră convenții comerciale cu România.
Taxele piscicole
În regimul otoman, venitul „bălților și pescăriilor” erau arendate unui singur antreprenor cu suma de 29.000 de lire anual. Acesta primea 15% din peștele prins de pescari, putea subarenda în localitățile maritime și avea pescării proprii. Peștele proaspăt vândut în Imperiul Otoman era scutit de vamă, pe când peștele sărat era taxat.
Autoritățile de ocupație rusești arendaseră parțial pescăriile mai multor antreprenori și, în pofida timpului „instabil”, au obținut un „bun venit” pentru trezoreria de la Moscova.
Unii „onorabili musulmani” l-au asigurat pe autor că autoritățile românești ar găsi „ușor” un antreprenor pentru suma de 35.000 de lire.
Pescuitul este unul dintre subiectele economice ale broșurii lui d`Hogguer. (M. Teja, Geografia și economia Dobrogei în februarie 1879)
Proprietatea statului
Venituri „însemnate” pentru stat puteau aduce arendarea pământului statului și aceluia rămas de la emigranții turci și tătari, precum și exploatarea „frumoselor și bunelor” păduri.
Dar, Scheletti sublinia din nou că, pe termen lung, statul român trebuia „să se desfacă prin colonisare sau altfel de totă proprietatea sa din Dobrogea”. (M. Teja, Proprietatea rurală din Dobrogea în noiembrie 1878)
Se adăugau veniturile provenite din dijma mieilor (unul din zece), a mierii și a vinului, care „se sue la sute de mii de lei pe an”.
Taxe noi
Statul român putea obține noi resurse financiare prin: taxarea tutunului care reprezenta „mai nimic”; „jugăritul miilor de oi și vite” din România care pășunau în transhumanță în Dobrogea; dreptul satului pentru exploatarea pădurii (doar 50 de bani carul de lemne), bălții și stufului ; taxarea carierelor de piatră din apropierea orașelor, care erau folosite de „toată lumea”, cu 2 lei de stânjen de piatră (8 metri cubi) pentru stat și 2 lei de stânjen de piatră pentru municipalitate; taxarea căilor de comunicație plătită de „totă suflarea românească”.
Zootehnia, pădurea, carierele și viile reprezintă alte subiecte economice dobrogene abordate de baronul olandez. (M. Teja, Geografia și economia Dobrogei în februarie 1879)
Concluzie
Scheletti sublinia sintetic problema fiscalității în Dobrogea: „Stabilirea impositelor și perceperea lor este a se face pentru un teritor creștin și de astăzi VEȘNIC român, fără tărăgănare, fără șovăire”.
În acest sens, într-o notă din broșură (1879) el cita articolele 9 și 10 din Regulamentul amintit: „Organisația financiară română și impositele directe din România vor intra în aplicațiune în Dobrogea”; „Legile române de percepție și legea română de urmărire vor fi aplicate în Dobrogea întru cât nu vor fi contrarii disposițiunilor regulamentului de față”.
Aspectele financiar-bugetare ale integrării Dobrogei în România au fost abordate și de deputatul conservator Titu Maiorescu în discursul din 28 septembrie 1878, în contextul dezbaterii parlamentare asupra aplicării tratatului european de pace semnat la Berlin 1/13 iulie 1878. (M. Teja, Dobrogea în discursul deputatului conservator Titu Maiorescu din septembrie 1878).
Bibliografie
Scheletti P. Constantin, Dobrogea. Organisare, Typografia Română, Tulcea, 1879.
Mărgineanu Clara, „Europolis”, romanul unui port cosmopolit, „Jurnalul”, București, 22 martie 2010
https://jurnalul.ro/cultura/arte-vizuale/europolis-romanul-unui-port-cosmopolit-539239.html
Teja Marius, Ocupația rusească în Dobrogea în 1877-1878„Ziarul Amprenta”, Constanța, 28 ianuarie 2023
Teja Marius, Dobrogea în toamna anului 1878, „Ziarul Amprenta”, Constanța, 31 ianuarie 2023
Teja Marius, Instaurarea administrației românești în județul Constanța în noiembrie 1878 „Ziarul Amprenta”, Constanța, 4 februarie 2023
Teja Marius, Geografia și economia Dobrogei în februarie 1879, „Ziarul Amprenta”, Constanța, 25 februarie 2023
Teja Marius, Sulina în februarie 1879, „Ziarul Amprenta”, Constanța, 4 martie 2023
https://ziarulamprenta.ro/istoria-dobrogei/foto-istoria-dobrogei-sulina-in-februarie-1879/196779/
Teja Marius, Mangalia în februarie 1879, „Ziarul Amprenta”, Constanța, 7 martie 2023
https://ziarulamprenta.ro/istoria-dobrogei/foto-istoria-dobrogei-mangalia-in-februarie-1879/197383/
Teja Marius, Tulcea în februarie 1879, „Ziarul Amprenta”, Constanța, 18 martie 2023
https://ziarulamprenta.ro/istoria-dobrogei/foto-istoria-dobrogei-tulcea-in-februarie-1879/200388/
Teja Marius, Constanța în februarie 1879, „Ziarul Amprenta”, Constanța, 21 martie 2023
https://ziarulamprenta.ro/istoria-dobrogei/foto-istoria-dobrogei-constanta-in-februarie-1879/201052/
Teja Marius, Dobrogea în discursul deputatului conservator Titu Maiorescu din septembrie 1878, „Ziarul Amprenta”, Constanța, 25 martie 2023
Teja, Juristul Constantin Scheletti și organizarea Dobrogei, „Ziarul Amprenta”, Constanța, 2023
Teja Marius, Proprietatea rurală din Dobrogea în noiembrie 1878, „Ziarul Amprenta”, Constanța 2023
Citește și:
(FOTO) Istoria Dobrogei: Proprietatea rurală în Dobrogea în noiembrie 1878
