INTERVIU cu Mara Berechet, vocea din Constanța care a ajuns în semifinalele Eurovision 2026: Beyond the Sun este o parte din sufletul meu!
Tinerii excepționali ai Constanței
La doar 20 de ani, talentata constănțeancă Mara Berechet trăiește unul dintre cele mai intense momente ale parcursului său artistic după calificarea în semifinalele Eurovision Song Contest 2026. Crescută între festivaluri, ore de canto și studiu muzical riguros, Mara și-a construit cariera „cărămidă cu cărămidă”, cu disciplină, sacrificii și o susținere necondiționată din partea familiei.
Studentă la Universitatea Națională de Muzică din București, unde urmează simultan două specializări – compoziție muzică pop și pedagogie muzicală – artista îmbină rigoarea formării academice cu sensibilitatea compoziției proprii. Piesa sa, „Beyond the Sun”, a dus-o în semifinalele competiției și reprezintă, după cum mărturisește, „o parte din sufletul meu dăruit prin muzică”.
În interviul acordat, Mara vorbește despre copilăria dedicată artei, despre curajul de a renunța la un liceu teoretic de top pentru a-și urma visul, despre presiunea competițiilor televizate și despre drumul, deloc ușor, al unui tânăr artist în România.
Este povestea unei voci care nu caută doar succesul, ci profunzimea, autenticitatea și puterea de a inspira.
1. Ai început să cânți de foarte mică și ai crescut practic prin festivaluri și concursuri. Ce a însemnat copilăria ta pentru formarea ta ca artist?
Mi-am dedicat copilăria muzicii, a fost una foarte frumoasă, dar și foarte muncită. Privind acum înapoi, nu pot să fiu decât foarte recunoscătoare că am făcut asta, că am clădit de mică cărămidă cu cărămidă parcursul meu muzical. Pot să spun că la cei 20 de ani pe care îi am, se simt toate eforturile din spate: am ajuns să îmi cunosc foarte bine aparatul vocal, să cunosc persoane influente din acest domeniu, să am experiența scenei și a vorbitului în public și cred că cel mai tare m-a ajutat disciplina pe care anii copilăriei petrecuți în studiu muzical mi-au oferit-o!
2. Îți amintești momentul în care ai simțit prima dată că muzica nu este doar un hobby, ci drumul tău în viață?
Cred ca am fost 100% sigură ca asta voi face în momentul în care m-am mutat cu atâta siguranță și fără niciun regret de la cel mai bun liceu teoretic din Constanța, la Liceul de Muzică. Sunt foarte recunoscătoare și acum pentru curajul pe care l-am avut atunci.
3. Ai trecut prin mai multe instituții de prestigiu – de la Școala „Remus Opreanu” la Colegiul „Mircea cel Bătrân” și apoi Liceul de Arte „Regina Maria”. Ce te-a determinat să faci schimbarea decisivă spre muzică?
Am fost mereu o elevă foarte conștiincioasă la școală. Prin clasa a-X-a eram convinsă că voi da la Conservator. Am simțit că Liceul „Mircea cel Bătrân” mă ține puțin pe loc în evoluția mea muzicală. Făceam pian de performanță în paralel, mergeam la București săptămânal pentru orele de canto, luam lecții de teoria și armonia muzicii în paralel, și mă simțeam copleșită, întrucât profesorii nu erau cei mă înțelegători, nefiind în domeniu. Am simțit că Liceul de Arte poate să îmi ofere mai mult: orele din particular au devenit materii școlare, profesorii m-au susținut necondiționat să devin cea mai bună variantă a mea în parcursul profesional pe care voiam să îl urmez, iar la materiile de cultură generală mi s-a oferit libertatea de a prioritiza Bacalaureatul și admiterea la facultate. A fost cea mai bună decizie!
4. Cum te-a ajutat studiul pianului de performanță și al muzicii clasice în construcția ta ca interpret pop?
Pentru a fi un artist în România nu pot spune că ai nevoie de studii muzicale de excepție, dar ajută foarte mult. Îți oferă o foarte mare siguranță de sine și o înțelegere la un nivel mai profund al muzicii. În acest moment, înțeleg ce face sunetistul cu vocea mea și știu ce să îi cer ca să o pună în valoare, înțeleg ce face band-ul din spatele meu și cât de bine stăpânesc partiturile instrumentiștii, mi-am dezvoltat foarte mult auzul și știu să aud imediat nereguli în interpretare.
Ca să răspund concret la întrebare, toată diversitatea studiului meu muzical a contribuit la formarea mea ca tânăr muzician și artist și cred tare că tocmai aceste detalii fac diferența în calitatea actului artistic și creativ.
5. De la 9 ani faci naveta Constanța–București pentru orele de canto. Ce sacrificii a presupus acest lucru și ce te-a motivat să continui?
Sacrificii mari au făcut părinții mei în primul rând, care m-au susținut financiar, moral și fizic pe tot parcursul meu profesional. Eu am adorat fiecare drum la București, fiecare oră de canto, fiecare proiect în care eram implicată și nu s-a pus vreodată problema în a nu continua. Ei au investit necondiționat în talentul și visul meu, și dacă ar fi să o luăm de la capăt, sunt convinsă că nu ar schimba nimeni nimic. Am fost foarte binecuvântată din punctul acesta de vedere.
6. Cum te susțin părinții tăi?
Părinții mei m-au susținut cu tot ce au avut și n-au avut până acum. Consider ca am ajuns la vârsta în care parcursul meu profesional de acum înainte este în mâinile mele, și părinții sunt un refugiu când simt că derapez puțin de la drum, când am nevoie de un sfat, sau pur și simplu să mă plâng și să mă descarc pentru momentele mai grele.
Le sunt foarte recunoscătoare pentru că au sădit atât de multe valori în mine, m-au creionat cine sunt astăzi, au investit timp, efort, chiar carierele lor uneori, pentru mine, viitorul adult de mai târziu.
7. Datorezi cuiva reușitele tale de până acum?
Există un cumul de elemente pentru reușitele mele de până acum: părinții mei, în primul rând pentru educație și susținere necondiționată. Apoi mie, pentru puterea de a continua indiferent de critici, eșecuri, momente grele, pentru determinarea constantă în a reuși cu toate eforturile aferente. Părintelui meu duhovnic, care este raza mea de lumină și speranță, când sunt copleșită de emoții și gânduri, profesoarei mele de pian din liceu, care a contribuit la ceea ce sunt astăzi și nu în ultimul rând, lui Dumnezeu, care nu m-a scăpat niciodată din brațe.
8. Cum reușești să îmbini studiile universitare, compoziția, repetițiile și aparițiile publice fără să te epuizezi?
Nu pot să spun că nu mă epuizez. Mama m-a crescut să fiu printre primii în tot ceea ce fac, să fiu foarte serioasă și disciplinată, până mi-a “intrat în sange”. Acum duc o mare muncă cu mine săă învăț să nu mai pun presiune, să mă relaxez, să iau o pauza când simt că nu mai pot. Fiind studentă la două facultăți în paralel: compoziție muzică pop și pedagogie muzicală (muzică denumită această secție în prezent), la UNMB este greu: multe nopți nedormite, mult studiu, mult învățat, un program foarte încărcat. În sesiune când simt epuizarea cea mai mare îmi aduc aminte de mine, acum câțiva ani, când visam să fiu studentă aici, visam să fac muzică, să reușesc să nu fiu doar un artist dintre mulți, ci un adevărat muzician și profesionist în domeniu. Asta pot să spun că îmi schimbă puțin vibrația interioară în momentele grele. Provocarea adevărată este în a reuși să compun, să creez, să am momente de liniște în care să mă adun, să îmi dau reset și să continui, lucruri pentru care, din păcate, nu am cât timp mi-aș dori să am. Dar sunt convinsă că toate vor veni la timpul lor.
9. Ai urcat pe scene importante, de la Next Star și Vocea României până la festivaluri internaționale. Care experiență te-a marcat cel mai mult și de ce?
Am trecut prin toate aceste emisiuni concurs și festivaluri în stadii diferite ale vieții. De experiența “Next Star” nu îmi amintesc cu lux de amănunte, știu că eram un copil fericit că apar la televizor și care mergea la canto mai mult în perioada respectivă, dar nu conștientizam foarte tare ceea ce mi se întâmplă.
La “Vocea României” a fost diferit. Cu siguranță eram tot un copil naiv care credea că tot ce zboară se mănâncă, dar conștientizam altfel de această dată importanța calității performanței pe scenă. Ca în orice show tv, au fost și lucruri bune și mai puțin bune, dar știu că am evoluat vocal mult în acea perioadă și în urma emisiunii, s-au legat multe colaborări frumoase pe care le mențin și acum. “Vocea României” mi-a oferit o expunere care mi-a deschis la momentul respectiv niște uși și am știut să le mențin deschise. Aș spune că m-a marcat cel mai mult în această privință.
10. Ce au însemnat pentru tine premiile internaționale obținute în Bulgaria, Rusia sau Italia? Au schimbat ele felul în care te-ai raportat la tine ca artist?
Au fost experiențe valoroase cu siguranță, am devenit mai dezinvoltă pe scenă și mi-au dat încredere în acea perioadă, dar nu pot spune însă că au schimbat felul în care m-am raportat la mine ca artist.
Noi, oamenii, suntem într-o continuă schimbare, iar micul “artist” care eram atunci e foarte diferit de cine sunt astăzi. În schimb, toate mi-au lărgit orizonturile și mi-au adus noi perspective de auto-cunoaștere.
11. Participarea la Selecția Națională Eurovision este un pas important. Ce reprezintă acest moment pentru tine și cum ai descrie piesa „Beyond the Sun”?
Când s-a anunțat participarea României anul acesta, participarea mea a fost o decizie instinctivă, ceva ce am simțit pe moment că trebuie să fac. Mă bucur mult că am avut curajul să îmi ascult sufletul până la capăt.
“Beyond the sun” este o parte din sufletul meu dăruit prin muzica! Este sinceră, autentică, vocile copiiilor plusează încărcătura emoțională. Cred tare că piesa, analizată în profunzimea ei, trezește o vibrație interioară puternică, un element ce cred că începe să dispară treptat din muzica cormercială din timpurile noastre. Este plină de speranță și încredere în mai bine, în acea “iubire absolută” de neatins. Aș spune că este binevenită în perioada aceasta dominată treptat de muzică realizată prin intermediul AI sau artiști AI.
12. Faptul că melodia ta se află printre cele 101 piese selectate ți-a oferit presiune sau motivație în plus?
Ambele, problema cu presiunea pe care o pun pe mine este una la care lucrez de ceva vreme. Pot să spun per total că m-am simțit binecuvântată, a fost încă o confirmare a faptului că sunt pe drumul cel bun și că toate se așează la timpul lor!
13. Cum a fost experiența de la Eurovision? Dar cea din semifinalele live?
Emoție. A fost emoție, multă emoție simțită, multă emoție transmisă, încântare și extaz, recunoștință și bucurie de a fi acolo.
A fost și presiune pe care am încercat pe cât posibil să o domolesc, mi-am dorit să iasă cât se poate de bine. Simt că în toate momentele acestea evolez și mai mult, și ca persoană și ca artist, am o șansă nouă să mă descopăr, să văd care îmi sunt limitele, unde mai am de lucrat și îmbunățit, dar și un nou prilej de a ieși în față cu ceea ce iubesc cel mai tare să fac. Mă ambiționează, mult.
14. Ești studentă la UNMB la două specializări simultan – compoziție muzică pop și pedagogie muzicală. Cum se completează aceste două direcții în viziunea ta artistică?
Compoziția pop este secția unde eu mă regăsesc întru totul, majoritatea profesorilor sunt extraordinari și simt că este un foarte bun training pentru ceea ce vreau să fac mai departe. Pedagogia muzicală este o secție sugerată de profesorii din liceu și de părinți, pentru o mai mare siguranță a viitorului. Într-adevăr, după ce voi absolvi ambele secții, am o arie mare de specializări și multe variante pentru a putea profesa, o siguranță că nu voi rămâne “descoperită” niciodată. Indiferent de unde mă va duce viața, din ambele secții am acumulat și acumulez informații valoroase care, cu siguranță mă vor ajuta pe viitor ca artist și muzician.
15. Te vezi, în viitor, și în postura de mentor sau profesor pentru tineri artiști?
Nu exclud această variantă, mi-ar plăcea să pot să ofer mai departe toate experiențele și informațiile acumulate. Mi-ar dori tare să îmi deschid o școală de muzică privată în care să se predea canto, instrumente, teorie, dar cel mai important, ghidare pentru fiecare suflețel care dorește să activeze în acest domeniu artistic.
16. Cum arată, în acest moment, visul tău profesional peste 5–10 ani?
Nu știu unde mă va duce viața, dar vă spun ce am în plan: când voi termina anul 3 și implicit Facultatea de Pedagogie muzicală și mă voi mai elibera puțin, am în plan să obțin atestatul de foniatru de la Institutul Național de Foniatrie din București, pentru a putea ajuta fiecare artist care are probleme de sănătate a corzilor vocale, din cauza mai multor factori, inclusiv tehnica defectuoasă, care este o problemă generală a cântăreților.
Mi-ar plăcea să fac un master în “Muzicoterapie” și să pot să ajut în tratarea prin muzică a copiiilor cu anumite dizabilități, căci da, muzica poate face inclusiv asta. Școala de Muzică rămâne o dorință din planurile mele de viitor.
Pe plan personal, voi continua să mă dezvolt zilnic, să studiez, să cânt, să compun, să postez mai mult pe rețelele sociale, să merg în studiouri și să creez muzică, să lucrez pentru “proiectul meu” ca artist și să îmi dau tot interesul să se concretizeze. Restul, va fi în mâinile lui Dumnezeu.
17. Ce le-ai spune copiilor sau adolescenților care iubesc muzica, dar se tem că drumul este prea greu sau nesigur, mai ales în aceste vremuri?
Muzica nu este un domeniu sigur, într-adevăr. Pentru a avea o siguranță pentru visurile mărețe ale unui adolescent, este nevoie de foarte, foarte multe eforturi.
Nu e suficient să fii primul la liceu, la facultatea de muzică, să iei premii la concursuri, sau să fii cel mai bun cântăreț. Trebuie să știi să dai din coate, să te faci plăcut, să ai idee despre marketing, să știi să te promovezi, să îți creezi oportunități, să îți deschizi uși și să să le menții deschise, să ai un vocabular dezvoltat, să nu te pierzi când interacționezi cu oamenii și publicul.
Trebuie să ai un caracter tare, să poți să duci criticile oamenilor, care vor fi indiferent de situație, să fii un pachet complet. Muzica este o loterie, dar sufletul nu. Cred foarte tare că toate eforturile sunt răsplătite sub o formă sau alta, iar autenticitatea și sinceritatea unui suflet bun, mereu vor fi apreciate de oameni.
Nu vreau să descurajez, din contră. Dacă sunt dispuși să facă tot ceea ce ține de ei pentru a-și urma visele și simt că muzica este cea care le va oferi împlinirea sufletească absolută, atunci go for it!
Cred ca este unul dintre cele mai frumoase domenii în care poate cineva să activeze!
Sursă foto: Facebook Eurovision (imagine reprezentativă)
Citește și:
