Psalmii, izvor de echilibru și vindecare: Psalmul 7, despre rugăciunea celui prigonit pe nedrept și chemarea dreptății lui Dumnezeu
HRANĂ PENTRU SUFLET
Ziarul Amprenta continuă proiectul dedicat aprofundării unuia dintre cele mai sensibile și fascinante capitole ale Scripturii – Cartea Psalmilor. Alături în această călătorie spirituală îl avem pe părintele Adrian Vasile, conferențiar universitar dr. la Facultatea de Teologie a Universității „Ovidius” din Constanța și preot slujitor al Parohiei „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din anul 1998. Cu sprijinul părintelui Adrian Vasile, Ziarul Amprenta prezintă, pe rând, fiecare dintre psalmi și importanța acestora, oferind cititorilor noștri o incursiune aprofundată în sensurile lor teologice și duhovnicești.
Redăm, în cele ce urmează Psalmul 7:
- Doamne, Dumnezeul meu, în Tine am nădăjduit. Mântuiește-mă de toți cei ce mă prigonesc și mă izbăvește,
- Ca nu cumva să răpească sufletul meu ca un leu, nefiind cine să mă izbăvească, nici cine să mă mântuiască.
- Doamne, Dumnezeul meu, de am făcut aceasta, de este nedreptate în mâinile mele,
- De am răsplătit cu rău celor ce mi-au făcut mie rău și de am jefuit pe vrăjmașii mei fără temei,
- Să prigonească vrăjmașul sufletul meu și să-l prindă, să calce la pământ viața mea și mărirea mea în țărână să o așeze.
- Scoală-Te, Doamne, întru mânia Ta, înalță-Te până la hotarele vrăjmașilor mei; scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, cu porunca cu care ai poruncit
- Și adunare de popoare Te va înconjura și peste ea la înălțime Te întoarce.
- Domnul va judeca pe popoare; judecă-mă, Doamne, după dreptatea mea și după nevinovăția mea.
- Sfârșească-se răutatea păcătoșilor și întărește pe cel drept, Cel ce cerci inimile și rărunchii, Dumnezeule drepte.
- Ajutorul meu de la Dumnezeu, Cel ce mântuiește pe cei drepți la inimă.
- Dumnezeu este judecător drept, tare și îndelung-răbdător și nu se mânie în fiecare zi.
- De nu vă veți întoarce, sabia Sa o va luci, arcul Său l-a încordat și l-a pregătit
- Și în el a gătit unelte de moarte; săgețile Lui pentru cei ce ard le-a lucrat.
- Iată a poftit nedreptatea, a zămislit silnicia și a născut nelegiuirea.
- Groapă a săpat și a adâncit-o și va cădea în groapa pe care a făcut-o.
- Să se întoarcă nedreptatea lui pe capul lui și pe creștetul lui silnicia lui să se coboare.
- Lăuda-voi pe Domnul după dreptatea Lui și voi cânta numele Domnului Celui Preaînalt.
„În opinia multor specialiști acest psalm, aparținând tot regelui David, a fost scris de acesta în perioada tinereții, mai exact după uciderea uriașului filistean Goliat, când simpatia pe care o dobândește în ochii poporului stârnește mânia regelui Saul, care orbit de invidie îl urmărește, dorind să-i curme viața.
În același timp, dincolo de personajul istoric, putem vedea aici lamentația omului care, știindu-se nevinovat în raport cu semenii săi, se simte prigonit pe nedrept de oameni, dar, în virtutea credinței sale, face apel la Dumnezeu, Cel ce are puterea de a-l izbăvi de vrăjmași în această lume și de a-l binecuvânta cu dobândirea mântuirii sufletului, întru veșnicie. Din această perspectivă, psalmul ne dă un model de abordare duhovnicească ideală pentru rezolvarea conflictelor interumane, pe care tindem să le tranșăm rapid în favoarea noastră, prin toate mijloacele ce ne stau la îndemână; ne învață că Dumnezeu, Cel ce judecă popoarele, este unicul Judecător îndrituit să împartă dreptatea fără mânie ori părtinire.
Distingem aici ideea de judecată prin care, conform învățăturii Bisericii, vom trece după plecarea din această lume, cu cele două etape ale ei: judecata particulară și judecata universală. Dumnezeu apare nu numai ca judecător, ci și în ipostaza celui care duce la îndeplinire sentința, asemenea unui soldat, ale cărui arme sunt pregătite pentru a lovi pe cei care au „poftit nedreptatea”, au „zămislit silnicia” ori au „născut nelegiuirea” (v. 14).
În versetul 15, „Groapă a săpat și a adâncit-o și va cădea în groapa pe care a făcut-o”, avem o mostră despre modul cum înțelepciunea cuvântului Scripturii a fost preluată și valorificată de poporul nostru sub forma unor proverbe („Cine sapă groapa altuia cade singur în ea”) sau expresii rămase în uz, ceea ce ne arată cât de prezentă era Psaltirea în practica rugăciunii înaintașilor noștri.
Ideea dominantă a psalmului este că atunci când ne ducem viața sub semnul corectitudinii și al nevinovăției față semenii noștri, suntem îndreptățiți să ne simțim sub protecție divină și, având nădejdea în Dumnezeu, să chemăm numele Lui în rugăciuni, precum Psalmul 7, invocându-I ajutorul, mulțumind pentru binefacerile Sale și lăudând măreția faptelor Sale”, a transmis, pentru Ziarul Amprenta, părintele Adrian Vasile, conferențiar universitar dr. la Facultatea de Teologie a Universității „Ovidius” din Constanța și preot slujitor al Parohiei „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”.
Psalmul 7 este citit de credincioși în momente în care aceștia se consideră nedreptățit sau atunci când este acuzat pe nedrept. Este un psalm de rugăciune și de cerere a dreptății lui Dumnezeu, fiind potrivit atunci când credinciosul se află într-o situație conflictuală sau se simte asuprit.
Se citește pentru apărare împotriva vrăjmașilor și a nedreptăților, pentru izbăvire din calomnii și acuzații false, pentru liniște sufletească în perioade de tensiune, dar și pentru întărirea credinței în dreptatea divină.
Foto: Rol ilustrativ Freepik
Citește și:
