Psalmii, izvor de echilibru și vindecare: Psalmul 6, rugăciunea smereniei și a vindecării sufletului. În ce momente poate fi citit
HRANĂ PENTRU SUFLET
Ziarul Amprenta a lansat un nou proiect dedicat aprofundării unuia dintre cele mai sensibile și fascinante capitole ale Scripturii – Cartea Psalmilor. Alături în această călătorie spirituală îl avem pe părintele Adrian Vasile, conferențiar universitar dr. la Facultatea de Teologie a Universității „Ovidius” din Constanța și preot slujitor al Parohiei „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din anul 1998. Cu sprijinul părintelui Adrian Vasile, Ziarul Amprenta prezintă, pe rând, fiecare dintre psalmi și importanța acestora, oferind cititorilor noștri o incursiune aprofundată în sensurile lor teologice și duhovnicești.
Redăm, în cele ce urmează Psalmul 6:
- Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă cerți.
- Miluiește-mă, Doamne, că neputincios sunt; vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele;
- Și sufletul meu s-a tulburat foarte și Tu, Doamne, până când?
- Întoarce-Te, Doamne; izbăvește sufletul meu, mântuiește-mă, pentru mila Ta.
- Că nu este întru moarte cel ce Te pomenește pe Tine. Și în iad cine Te va lăuda pe Tine?
- Ostenit-am întru suspinul meu, spăla-voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele așternutul meu voi uda.
- Tulburatu-s-a de supărare ochiul meu, îmbătrânit-am între toți vrăjmașii mei.
- Depărtați-vă de la mine toți cei ce lucrați fărădelegea, că a auzit Domnul glasul plângerii mele.
- Auzit-a Domnul cererea mea, Domnul rugăciunea mea a primit.
- Să se rușineze și să se tulbure foarte toți vrăjmașii mei; să se întoarcă și să se rușineze foarte degrab.
„Psalmul începe într-o notă de rugăciune smerită, aproape ca un strigăt de implorare către Atotputernicul Dumnezeu. Psalmistul David pare că se dorește a fi mesagerul omului conștient de limitele sale, care știe că nu se poate salva prin el însuși și că are nevoie de ajutorul lui Dumnezeu.
Doctorul sufletelor și al trupurilor este chemat să refacă armonia sufletului și statornicia cugetului, a căror destabilizare este atât de plastic exprimată de autorul biblic prin exprimarea metaforică „s-au tulburat oasele mele”. Verbele imploratoare ale rugăciunii („întoarce-te”, „izbăvește”, „mântuiește-mă”) se succed într-un crescendo al tensiunii care îl cuprinde pe om atunci când i se pare că Dumnezeu întârzie în a da răspuns rugăciunii lui (Tu, Doamne, până când?), culminând cu invocarea milei Lui, care poate fi aplicată alături de dreptatea Lui.
Din perspectivă creștină mila și iubirea lui Dumnezeu sunt temeiuri pentru dobândirea veșniciei, alături de credința omului și faptele bune pe care aceasta le rodește. Iadul este gazdă primitoare a acelora pentru care păcatul este regulă de viețuire. Aceștia se îndepărtează de Dumnezeu, risipind roadele lucrării Duhului Sfânt, pierzând comuniunea cu El.
Cea mai la îndemână armă pentru evitarea deznădejdii și a stării de degringoladă sufletească este rugăciunea, care uneori poate căpăta accente dramatice, proporțional cu zbuciumul ce cuprinde sufletul omului aflat în suferințe și necazuri.
În versetul 6 avem ilustrarea unei astfel de rugăciuni, laolaltă cu un temei scripturistic pentru rugăciunea de seară (spăla-voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele așternutul meu voi uda).
Versetele 7-8 par a descrie suferința omului îmbătrânit, obosit în lupta cu potrivnicii. Ochiul tulburat de supărare al acestuia simbolizează mânia care uneori ne întunecă ochii inimii nereușind să mai deosebim cele bune de cele nefolositoare, pierzând astfel conștiința duhovnicească. Vrăjmașii omului, cei ce lucrează fărădelegea, de care psalmistul se delimitează, pot fi fie duhurile diavolești, fie oamenii care fac voia acelora. Ultimele versete ale psalmului aduc o notă de optimism, prin aceea că Domnul apare ca primitor și ascultător al rugăciunii, aceasta vădindu-se în rușinarea și tulburarea prigonitorilor sufletului, fără nicio referire la cei ce pricinuiesc neajunsuri de natură materială.
Efectul tămăduitor pentru suflet al acestui psalm poate fi resimțit din plin de credinciosul care îl rostește în cadrul rugăciunii personale, poate mai ales la ceas de seară, iar Biserica Ortodoxă l-a rânduit spre citire tot în cadrul unei slujbe de seară, Pavecernița mare, în timpul primei săptămâni a Postului Mare”, a transmis, pentru Ziarul Amprenta, părintele Adrian Vasile, conferențiar universitar dr. la Facultatea de Teologie a Universității „Ovidius” din Constanța și preot slujitor al Parohiei „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”.
Foto: Rol ilustrativ Freepik
Citește și:
