Psalmii, izvor de echilibru și vindecare: Psalmul 32 – rugăciunea de laudă și încredere în Dumnezeu. Preotul Adrian Vasile explică de ce este bine să îl citim înaintea unor hotărâri importante
HRANĂ PENTRU SUFLET
Ziarul Amprenta continuă și în această săptămână, proiectul dedicat aprofundării unuia dintre cele mai sensibile și fascinante capitole ale Scripturii – Cartea Psalmilor, cu Psalmul nr. 32. Alături în această călătorie spirituală îl avem pe părintele Adrian Vasile, conferențiar universitar dr. la Facultatea de Teologie a Universității „Ovidius” din Constanța și preot slujitor al Parohiei „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din anul 1998, cel care ne explică, în fiecare săptămână, tainele Psalmilor.
Redăm, în cele ce urmează, Psalmul 32:
- Bucurați-vă, drepților; celor drepți li se cuvine laudă.
- Lăudați pe Domnul în alăută, în psaltire cu zece strune cântați-I Lui.
- Cântați-I Lui cântare nouă, cântați-I frumos, cu strigăt de bucurie.
- Că drept este cuvântul Domnului și toate lucrurile Lui întru credință.
- Iubește milostenia și judecata, Domnul; de mila Domnului plin este pământul.
- Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit și cu duhul gurii Lui toată puterea lor.
- Adunat-a ca într-un burduf apele mării, pus-a în vistierii adâncurile.
- Să se teamă de Domnul tot pământul și de El să se cutremure toii locuitorii lumii.
- Că El a zis și s-au făcut, El a poruncit și s-au zidit.
- Domnul risipește sfaturile neamurilor, leapădă gândurile popoarelor și defaimă sfaturile căpeteniilor.
- Iar sfatul Domnului rămâne în veac, gândurile inimii Lui, din neam în neam.
- Fericit este neamul căruia Domnul este Dumnezeul lui, poporul pe care l-a ales de moștenire Lui.
- Din cer a privit Domnul, văzut-a pe toți fiii oamenilor.
- Din locașul Său, cel gata, privit-a spre toți cei ce locuiesc pământul.
- Cel ce a zidit îndeosebi inimile lor, Cel ce pricepe toate lucrurile lor.
- Nu se mântuiește împăratul cu oștire multă și uriașul nu se va mântui cu mulțimea tăriei lui.
- Mincinos este calul spre scăpare și cu mulțimea puterii lui nu te va izbăvi.
- Iată ochii Domnului spre cei ce se tem de Dânsul, spre cei ce nădăjduiesc în mila Lui. Ca să izbăvească de moarte sufletele lor și să-i hrănească pe ei în foamete.
- Și sufletul nostru așteaptă pe Domnul, că ajutorul și apărătorul nostru este.
- Că în El se va veseli inima noastră și în numele cel sfânt al Lui am nădăjduit.
- Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit și noi întru Tine.
„Dacă Psalmul 31 vorbește despre bucuria de a primi iertarea de la Dumnezeu, Psalmul 32 ridică sufletul spre recunoștință și încredere în Pronia dumnezeiască, căci este un psalm de laudă, în care sunt preamărite puterea creatoare, purtarea de grijă și credincioșia lui Dumnezeu.
Dintru început Psalmistul îi cheamă pe cei drepți să-L laude pe Dumnezeu (v. 1), căci lauda nu este doar o datorie, ci expresia firească a inimii care L-a cunoscut pe Dumnezeu. Omul împăcat cu Dumnezeu nu poate rămâne indiferent, ci Îl slăvește prin rugăciune, cântare și viață curată. Menționarea instrumentelor muzicale amintește cultul Vechiului Testament, în care ele erau folosite (v. 2). În Biserica Ortodoxă, accentul s-a mutat asupra vocii omenești, considerată cel mai potrivit instrument de laudă, deoarece omul întreg Îl slăvește pe Dumnezeu.
Psalmul conține ideea că tot ceea ce face Dumnezeu este întru adevăr și credincioșie, întreaga creație purtând urmele bunătății Sale (vv. 4-5).
Din perspectiva teologiei ortodoxe versetele 6-9 au o bogăție aparte întrucât par a trimite la teologia creației („Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit…” v. 6), adusă la existență prin lucrarea Sfintei Treimi: cuvântul Domnului – Fiul lui Dumnezeu, duhul gurii Lui – Duhul Sfânt (v. 6), iar Tatăl este izvorul dumnezeirii, a cărei forță creatoare se vede în cuvintele „El a zis și s-au făcut, El a poruncit și s-au zidit” (v. 9).
Dumnezeu conduce istoria și toate planurile oamenilor și ale popoarelor sunt trecătoare, căci „Sfatul Domnului rămâne în veac” (vv. 10-11). Pentru omul credincios, aceasta este o mare mângâiere: chiar dacă lumea pare haotică, Dumnezeu conduce toate spre împlinirea planului Său mântuitor. Privind asupra tuturor oamenilor (v. 14), El nu vede doar faptele exterioare, ci și intențiile ascunse (v. 15), iar acesta este unul dintre marile adevăruri ale vieții duhovnicești, acela că înaintea lui Dumnezeu nu există mască sau aparență .
Putem înțelege din versetele acestui psalm și o lecție permanent actuală: bogăția, armatele, puterea politică, influența sau tehnologia nu pot înlocui ajutorul lui Dumnezeu, însă Dumnezeu poartă grijă celor care Îl caută cu smerenie și nădejde. El îi izbăvește nu întotdeauna de încercări, ci prin încercări (vv. 16-18).
Finalul psalmului ne apare ca o minunată mărturisire a încrederii omului în Dumnezeu (v. 19), căci credința adevărată nu înseamnă doar a cere ajutor, ci a-L aștepta pe Dumnezeu cu răbdare și neclintită nădejde (v. 20)
Psalmul 32 așază temeinic în mintea și în inima noastră ideea că lumea nu este lăsată la voia întâmplării, ci Creatorul, Care a adus toate la existență prin cuvântul Său, continuă să poarte de grijă fiecărei făpturi. De aceea, de mare folos sufletesc este să-l citim înaintea unor hotărâri importante, pentru a cere călăuzirea Proniei dumnezeiești, sau ca rugăciune de mulțumire pentru primirea unui ajutor de la Dumnezeu„, a transmis pentru Ziarul Amprenta, preotul Adrian Vasile, conferențiar universitar dr. la Facultatea de Teologie a Universității „Ovidius” din Constanța și preot slujitor al Parohiei „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”.
Citește și:
