Psalmii, izvor de echilibru și vindecare: Psalmul 29, psalmul nădejdii. Explicațiile preotului Adrian Vasile despre puterea credinței
HRANĂ PENTRU SUFLET
Ziarul Amprenta continuă proiectul dedicat aprofundării unuia dintre cele mai sensibile și fascinante capitole ale Scripturii – Cartea Psalmilor. Alături în această călătorie spirituală îl avem pe părintele Adrian Vasile, conferențiar universitar dr. la Facultatea de Teologie a Universității „Ovidius” din Constanța și preot slujitor al Parohiei „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din anul 1998.
Redăm, în cele ce urmează Psalmul 29:
- Te voi înălța, Doamne, că m-ai ridicat și n-ai veselit pe vrăjmașii mei împotriva mea.
- Doamne, Dumnezeul meu, strigat-am către Tine și m-ai vindecat.
- Doamne, scos-ai din iad sufletul meu, mântuitu-m-ai de cei ce se coboară în groapă.
- Cântați Domnului cei cuvioși ai Lui și lăudați pomenirea sfințeniei Lui.
- Că iuțime este întru mânia Lui și viață întru voia Lui; seara se va sălășlui plângerea, iar dimineața bucuria.
- Iar eu am zis întru îndestularea mea: „Nu mă voi clătina în veac!”
- Doamne, întru voia Ta, dat-ai frumuseții mele putere; dar când ți-ai întors fața Ta, eu m-am tulburat.
- Către Tine, Doamne, voi striga și către Dumnezeul meu mă voi ruga.
- Ce folos ai de sângele meu de mă cobor în stricăciune? Oare, Te va lăuda pe Tine țărâna, sau va vesti adevărul Tău?
- Auzit-a Domnul și m-a miluit; Domnul a fost ajutorul meu!
- Schimbat-ai plângerea mea întru bucurie, rupt-ai sacul meu și m-ai încins cu veselie.
- Ca slava mea să-ți cânte ție și să nu mă mâhnesc; Doamne, Dumnezeul meu, în veac Te voi lăuda!
„Psalmistul începe cu recunoștința adresată lui Dumnezeu pentru că l-a „ridicat”, prin această ridicare putând să înțelegem nu înseamnă doar vindecare trupească, ci scoaterea dintr-o stare de prăbușire. Dumnezeu este Cel care îl ridică pe om din boală, păcat, deznădejde sau chiar moarte sufletească. Vrăjmașii sunt atât oamenii care caută răul, cât și demonii ori patimile, de aceea vindecarea (v. 2) este înțeleasă integral: trup și suflet.
„Doamne, scos-ai din iad sufletul meu…” (v. 3). În plan istoric, autorul psalmului, regele David, vorbește despre o izbăvire dintr-o primejdie de moarte, iar în plan profetic, Biserica vede aici coborârea lui Hristos la iad și ridicarea firii omenești prin Înviere.
În versetul 4 comunitatea întreagă este chemată să aducă laudă lui Dumnezeu, transformând experiența personală în laudă liturgică.
Versetul 5 oferă o splendidă imagine biblică: „Seara se va sălășlui plângerea, iar dimineața bucuria.” Este una dintre cele mai frumoase imagini biblice. Seara simbolizează încercarea, iar dimineața simbolizează Învierea; noaptea reprezintă timpul răbdării, iar lumina dimineții este harul lui Dumnezeu.
Versetele 6–7: vorbesc despre primejdia încrederii în sine. Prin graiul psalmistului omul își recunoaște greșeala de a fi început să creadă că este puternic prin propriile puteri. În scop pedagogic, Dumnezeu își întoarce fața pentru ca omul să înțeleagă că fără el nu poate face nimic.
Psalmul continua în tonul unei rugăciuni smerite, a omului care dorește să trăiască pentru a continua să-L laude pe Dumnezeu. Sângele este în Vechiul Testament sinonim cu viața. David nu cere viața pentru plăceri sau pentru slavă omenească, ci pentru a continua să-I slujească lui Dumnezeu. (vv. 8-10)
Vorbind de schimbarea plânsului în bucurie, versetele de final readuc un ton optimist. „Sacul” care se rupe era haina pocăinței și a întristării, semn specific de doliu în Vechiul Testament, iar „încingerea cu veselie” arată bucuria împăcării cu Dumnezeu (v. 11).
Psalmul începe cu recunoștință și se termină cu mulțumire și laudă pentru Dumnezeu.
În spiritualitatea ortodoxă, Psalmul 29 este un psalm al nădejdii: el arată că Dumnezeu poate transforma plânsul în bucurie și moartea duhovnicească în viață prin harul Său. De aceea Psalmul 29 poate fi citit periodic ca psalm de mulțumire sau ori de câte ori simți nevoia de a-ți reaminti că încercarea nu este ultimul cuvânt, ci că Dumnezeu poate preschimba „plângerea în bucurie” (v. 11).„, a transmis pentru Ziarul Amprenta, preotul Adrian Vasile, conferențiar universitar dr. la Facultatea de Teologie a Universității „Ovidius” din Constanța și preot slujitor al Parohiei „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”.
Citește și:
