Psalmii, izvor de echilibru și vindecare: Psalmul 26 – rugăciunea care alungă frica și întărește sufletul în vremuri de încercare. Mesajul de speranță explicat de preotul Adrian Vasile
HRANĂ PENTRU SUFLET
Ziarul Amprenta continuă proiectul dedicat aprofundării unuia dintre cele mai sensibile și fascinante capitole ale Scripturii – Cartea Psalmilor. Alături în această călătorie spirituală îl avem pe părintele Adrian Vasile, conferențiar universitar dr. la Facultatea de Teologie a Universității „Ovidius” din Constanța și preot slujitor al Parohiei „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din anul 1998.
Redăm, în cele ce urmează Psalmul 26:
- Domnul este luminarea mea și mântuirea mea; de cine mă voi teme?
- Domnul este apărătorul vieții mele; de cine mă voi înfricoșa?
- Când se vor apropia de mine cei ce îmi fac rău, ca să mănânce trupul meu;
- Cei ce mă necăjesc și vrăjmașii mei, aceia au slăbit și au căzut.
- De s-ar rândui împotriva mea oștire, nu se va înfricoșa inima mea.
- De s-ar ridica împotriva mea război, eu în El nădăjduiesc.
- Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi căuta: să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieții mele,
- Ca să văd frumusețea Domnului și să cercetez locașul Lui.
- Că Domnul m-a ascuns în cortul Lui în ziua necazurilor mele; m-a acoperit în locul cel ascuns al cortului Lui;
- Pe piatră m-a înălțat. Și acum iată, a înălțat capul meu peste vrăjmașii mei.
- Înconjurat-am și am jertfit în cortul Lui jertfă de laudă. Îl voi lăuda și voi cânta Domnului.
- Auzi, Doamne, glasul meu cu care am strigat; miluiește-mă și mă ascultă.
- Ție a zis inima mea: Pe Domnul voi căuta. Te-a căutat fața mea; fața Ta, Doamne, voi căuta.
- Să nu-ți întorci fața Ta de la mine și să nu Te abați întru mânie de la robul Tău;
- Ajutorul meu fii, să nu mă lepezi pe mine și să nu mă lași, Dumnezeule, Mântuitorul meu.
- Că tatăl meu și mama mea m-au părăsit, dar Domnul m-a luat.
- Lege pune-mi mie, Doamne, în calea Ta și mă îndreptează pe cărarea dreaptă, din pricina vrăjmașilor mei.
- Nu mă da pe mine pe mâna celor ce mă necăjesc, că s-au ridicat împotriva mea martori nedrepți și nedreptatea a mințit sieși.
- Cred că voi vedea bunătățile Domnului, în pământul celor vii.
- Așteaptă pe Domnul, îmbărbătează-te și să se întărească inima ta și așteaptă pe Domnul.
„Ideea centrală pe care o degajă lectura Psalmului 26 este încrederea totală în Dumnezeu în mijlocul primejdiilor și al încercărilor. La prima vedere pare că avem de-a face cu o declarație de curaj a cuiva care a cunoscut frica, dar care a depășit-o cu puterea lui Dumnezeu. Este o caracteristică a credinței biblice aceea că realitatea răului nu este ignorată, ci este privită din perspectiva prezenței lui Dumnezeu.
Dintru început Dumnezeu este invocat ca lumină care alungă întunericul păcatului, având aici o prefigurare a lui Hristos care a spus „Eu sunt lumina lumii” (Ioan 8,12) și ca Mântuitor care izbăvește de rău și apără viața. (vv. 1-2)
Frica omenească este biruită nu prin puterea proprie, ci prin prezența lui Dumnezeu. (v. 6)
Când psalmistul spune că „vrăjmașii au căzut” (v. 4) , sensul nu este doar unul militar. În interpretarea duhovnicească, vrăjmașii sunt și patimile, demonii și toate puterile care încearcă să-l despartă pe om de Dumnezeu.
O idee-forță a psalmului este aceea că pentru omul duhovnicesc, binele cel mai mare nu este sănătatea, bogăția sau succesul, ci comuniunea cu Dumnezeu, în locașul Lui (v. 7). Casa Domnului” înseamnă Templul, în sensul istoric, Biserica, în sens creștin, Împărăția lui Dumnezeu și prezența Lui în inimă. Cortul” și „piatra” (vv. 10-11) sunt imagini ale protecției divine. Părinții Bisericii interpretează „cortul” ca simbol al Bisericii și „piatra” drept simbol al lui Hristos.
Căutarea neîncetată a „feței Domnului” (v. 13) arată că adevărata credință și încrederea neclintită în puterea Domnului nu înseamnă autosuficiență. Chiar dacă omul are încredere în Dumnezeu, el continuă să se roage cu stăruință. În limbaj biblic, „fața lui Dumnezeu” înseamnă apropierea și prezența Sa. Întreaga viață duhovnicească este o căutare a acestei prezențe, întrucât iubirea lui Dumnezeu depășește orice sprijin omenesc. Și de s-ar întâmpla ca toate legăturile pământești, chiar și rudenia de sângesî se rupă, Dumnezeu rămâne credincios făgăduințelor Sale (v. 16).
Psalmistul nu cere doar izbăvirea de vrăjmași, ci și îndrumarea pe calea cea dreaptă. Aceasta este o idee fundamentală a spiritualității ortodoxe: nu este suficient să scăpăm de rău; trebuie să înaintăm spre bine, spre asemănarea cu Dumnezeu.
Nădejdea de a „vedea bunătățile Domnului în pământul celor vii” (v. 19) exprimă dorința omului credincios de a privi dincolo de necazurile actuale, către realitatea veșnică.
Psalmul se încheie cu un îndemn la răbdare și statornicie (v. 20). În tradiția ortodoxă, răbdarea nu este pasivitate, ci o încredere activă în lucrarea lui Dumnezeu. Omul se roagă, se nevoiește și așteaptă timpul lui Dumnezeu.
Psalmul 26 este și un psalm al nădejdii, transmițând ideea că nu optimismul omenesc, care se bazează pe împrejurări favorabile, trebuie să fie la baza existenței noastre, ci nădejdea creștină, care se sprijină pe Dumnezeu, chiar atunci când împrejurările sunt potrivnice.
De aceea, în tradiția ortodoxă, Psalmul 26 este adesea recomandat pentru perioade de încercare, boală, neliniște, nedreptate, decizii dificile„, a transmis pentru Ziarul Amprenta, preotul Adrian Vasile, conferențiar universitar dr. la Facultatea de Teologie a Universității „Ovidius” din Constanța și preot slujitor al Parohiei „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”.
Psalmul 26 este folosit cu precădere în cadrul rânduielii Ceasurilor (mai ales la Ceasul al III-lea).
Foto: Pexels
Citește și:
