Psalmii, izvor de echilibru și vindecare: Mesajul despre viața veșnică și încrederea în Dumnezeu transmis de Psalmul 15 prin învățătura părintelui Adrian Vasile
HRANĂ PENTRU SUFLET
Ziarul Amprenta continuă proiectul dedicat aprofundării unuia dintre cele mai sensibile și fascinante capitole ale Scripturii – Cartea Psalmilor. Alături în această călătorie spirituală îl avem pe părintele Adrian Vasile, conferențiar universitar dr. la Facultatea de Teologie a Universității „Ovidius” din Constanța și preot slujitor al Parohiei „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din anul 1998.
Redăm, în cele ce urmează Psalmul 15:
- Păzește-mă, Doamne, că spre Tine am nădăjduit.
- Zis-am Domnului: „Domnul meu ești Tu, că bunătățile mele nu-ți trebuie”.
- Prin sfinții care sunt pe pământul Lui minunată a făcut Domnul toată voia întru ei.
- Înmulțitu-s-au slăbiciunile celor ce aleargă după alți dumnezei. Nu voi lua parte la adunările lor cu jertfe de sânge, nici nu voi pomeni numele lor pe buzele mele.
- Domnul este partea moștenirii mele și a paharului meu. Tu ești Cel care îmi așezi mie iarăși moștenirea mea.
- Sorții mi-au căzut între cei puternici, că moștenirea mea este puternică.
- Binecuvânta-voi pe Domnul, Cel ce m-a înțelepțit; la aceasta și noaptea mă îndeamnă inima mea.
- Văzut-am mai înainte pe Domnul înaintea mea pururea, că de-a dreapta mea este ca să nu mă clatin.
- Pentru aceasta s-a veselit inima mea și s-a bucurat limba mea, dar încă și trupul meu va sălășlui întru nădejde.
- Că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel cuvios al Tău să vadă stricăciunea.
- Cunoscute mi-ai făcut căile vieții; umplea-mă-vei de veselie cu fața Ta, și la dreapta Ta de frumuseți veșnice mă vei sătura.
„Psalmul 15 exprimă bucuria copleșitoare a prezenței lui Dumnezeu, încrederea totală că îl însoțește pe credincios dincolo de moarte.
Ca Cel în care omul își pune toată nădejdea, Dumnezeu este invocat din primul verset spre a-i fi păzitor și indicat drept ocrotitor prin sfinții săi (v. 3). Aceștia apar în opoziție cu cei rătăciți în patima idolatriei, cu care omul drept nu dorește să aibă părtășie nici măcar rostindu-le numele (v. 4). Socotindu-se părtaș moștenirii Domnului (v. 5), omul credincios are sentimentul că este așezat sub protecție divină, simțindu-se el însuși puternic (v. 6), în primul rând spiritual, ceea ce-l face să-și manifeste recunoștința la ceas de reculegere și rugăciune, cu deosebire în liniștea nopții (v. 7).
Dumnezeu este perceput ca reper principal și permanent al vieții, generator de echilibru interior (v. 8). Această percepție instaurează în om o stare de bucurie, care îl cuprinde în integralitatea ființei sale (v, 9). Se poate întrezări un crescendo al stării de bine a omului ancorat în nădejdea în Dumnezeu, exprimat plenar printr-o proiecție eshatologică, anume încrederea că cel cuvios nu va fi lăsat pradă stricăciunii iadului (v. 10). Cugetarea creștină interpretează versetele 9 -10 în cheie mesianică, văzând aici o profeție despre moartea și Învierea lui Hristos.
În versetul final, într-un amestec de bucurie și recunoștință, îl vedem pe omul credincios care, pe de o parte, primind în dar înțelepciunea practică a vieții ajunge să-i deslușească tainele, iar pe de altă parte înțelege că poate ajunge la bucuria deplină și eternă numai în apropiere de Dumnezeu. „, a transmis, pentru Ziarul Amprenta, părintele Adrian Vasile, conferențiar universitar dr. la Facultatea de Teologie a Universității „Ovidius” din Constanța și preot slujitor al Parohiei „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”.
Credincioșii pot citi citit oricând Psalmul 15, dar mai ales dimineața, ca rugăciune pentru curăție sufletească și îndreptarea vieții, dar și în perioade de pocăință sau spovedanie, este recomandat pentru conținutul său moral, care vorbește despre viața dreaptă.
Totodată, se citește la nevoie când cineva dorește să se apropie de Dumnezeu printr-o viață curată și sinceră.
Citește și:
