Psalmii, izvor de echilibru și vindecare: Psalmul 11, rugăciunea pe care trebuie să o facem pentru mântuire și dreptate
HRANĂ PENTRU SUFLET
Ziarul Amprenta continuă proiectul dedicat aprofundării unuia dintre cele mai sensibile și fascinante capitole ale Scripturii – Cartea Psalmilor. Alături în această călătorie spirituală îl avem pe părintele Adrian Vasile, conferențiar universitar dr. la Facultatea de Teologie a Universității „Ovidius” din Constanța și preot slujitor al Parohiei „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din anul 1998. Cu sprijinul părintelui Adrian Vasile, Ziarul Amprenta prezintă, pe rând, fiecare dintre psalmi și importanța acestora, oferind cititorilor noștri o incursiune aprofundată în sensurile lor teologice și duhovnicești.
Redăm, în cele ce urmează Psalmul 11:
- Mântuiește-mă, Doamne, că a lipsit cel cuvios, că s-a împuținat adevărul de la fiii oamenilor.
- Deșertăciuni a grăit fiecare către aproapele său, buze viclene în inimă și în inimă rele au grăit.
- Pierde-va Domnul toate buzele cele viclene și limba cea plină de mândrie.
- Pe cei ce au zis: „Cu limba noastră ne vom mări, căci buzele noastre la noi sunt; cine ne este Domn?”
- Pentru necazul săracilor și suspinul nenorociților, acum Mă voi scula, zice Domnul; le voi aduce lor mântuirea și le voi vorbi pe față.
- Cuvintele Domnului, cuvinte curate, argint lămurit în foc, curățat de pământ, curățat de șapte ori.
- Tu, Doamne, ne vei păzi și ne vei feri de neamul acesta în veac.
- Căci, atunci când se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiții mișună pretutindeni.
„Psalmul 11 se constituie într-o rugăciune a celui ce suferă din cauza nedreptății, a corupției, a lipsei de loialitate, care chiar dacă nu poate schimba cu nimic mersul lucrurilor, rămâne cu inima și mintea mereu atente la poruncile lui Dumnezeu.
Ca și în cazul altor psalmi autorul, regele David, ne pune înainte imaginea credinciosului împresurat de oamenii cei răi, în ale căror gânduri și fapte Dumnezeu nu este deloc prezent. Dreptul imploră mântuirea, salvarea care nu poate veni decât de la Dumnezeu, în contextul unei lumi în care credința s-a împuținat și a dispărut loialitatea dintre oameni (v. 1). Mulți adoptă calea minciunii, a înșelăciunii, ajungând uneori, culmea, să le confunde cu istețimea, abilitatea și inteligența și să-și facă din această abordare un titlu de glorie. Deșertăciunile grăite cu aproapele, cu buze viclene și cu răutate în inimă (v.2) sunt bârfe, clevetiri, calomnii prezente atât în societatea vechi-testamentară, cât și, la un nivel amplificat, în cea a zilelor noastre. Credincioșii păstrează nădejdea că Domnul stă împotrivă celor vicleni și duplicitari, celor mândri și doritori de slavă deșartă (v. 3), ori celor care prin minciuni rostite cu măiestrită viclenie a limbii au ajuns în diverse poziții favorizate, socotind că este exclusiv meritul lor, excluzându-l pe Dumnezeu din ecuația existențială (v. 4).
Prin gura psalmistului Domnul anunță că se va ridica pentru oprimarea celor necăjiți și suspinul săracilor, pe cei disprețuiți îi va mântui, le va aduce alinare (v. 5). Unii Sfinți Părinți văd în aceasta o străfulgerare a vremurilor în care Mântuitorul Hristos avea să împlinească această lucrare, dar și cu trimitere la Învierea sa din morți. Cuvintele Lui sunt comparate cu metalul prețios de cea mai înaltă puritate (v.6), fiindcă nu conțin niciun ingredient al falsității, al minciunii și vicleniei.
În ultimă instanță, Domnul rămâne apărătorul celor cu suflet curat, fără fățărnicie, neduplicitari, ferindu-i de cei ce urzesc planuri mincinoase împotriva lor și își folosesc limbajul pe post de armă, uneltind și creând situații ca toți cei asupriți să piară.
Ca o concluzie amară, cuvintele ultimului verset par a fi valabile și aplicabile oricărei societăți ori instituții din timpuri mai vechi până astăzi, căci oriunde sunt oameni de nimic în posturi de conducere sau ca factori de decizie, aceștia se pot asocia cu nelegiuiții și societatea ori instituția respectivă începe să decadă de la îndeplinirea rosturilor sale.
Cu cât mai actual și mai plin de adevăr găsim conținutul acestui psalm, cu atât mai vindecătoare, mai aducătoare de alinare este citirea lui, mai ales pentru cei ce se identifică aici cu cei oprimați de cei ce cu limbă otrăvită propagă minciuna, bârfa ori calomnia aducătoare de vătămare sufletească”, a transmis, pentru Ziarul Amprenta, părintele Adrian Vasile, conferențiar universitar dr. la Facultatea de Teologie a Universității „Ovidius” din Constanța și preot slujitor al Parohiei „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”.
Credincioșii citesc Psalmul 11 în perioade de tulburare sau nedreptate, când simt că „s-au împuținat cei credincioși”, dar și pentru întărire în credință și încredere în ajutorul lui Dumnezeu.
Citește și:
