Psalmii, izvor de echilibru și vindecare: Psalmul 10, mesaj de credință și speranță pentru cei încercați
HRANĂ PENTRU SUFLET
Ziarul Amprenta continuă proiectul dedicat aprofundării unuia dintre cele mai sensibile și fascinante capitole ale Scripturii – Cartea Psalmilor. Alături în această călătorie spirituală îl avem pe părintele Adrian Vasile, conferențiar universitar dr. la Facultatea de Teologie a Universității „Ovidius” din Constanța și preot slujitor al Parohiei „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din anul 1998. Cu sprijinul părintelui Adrian Vasile, Ziarul Amprenta prezintă, pe rând, fiecare dintre psalmi și importanța acestora, oferind cititorilor noștri o incursiune aprofundată în sensurile lor teologice și duhovnicești.
Redăm, în cele ce urmează Psalmul 10:
- În Domnul am nădăjduit. Cum veți zice sufletului meu: „Mută-te în munți, ca o pasăre?”
- Că iată păcătoșii au încordat arcul, au gătit săgeți în tolbă, ca să săgeteze în întuneric pe cei drepți la inimă.
- Că au surpat ceea ce ai așezat; dar dreptul ce a făcut?
- Domnul este în locașul cel sfânt al Său, Domnul în cer are scaunul Său. Ochii Lui spre sărac privesc, genele Lui cercetează pe fiii oamenilor.
- Domnul cercetează pe cel drept și pe cel necredincios; iar pe cel ce iubește nedreptatea îl urăște sufletul Său.
- Va ploua peste păcătoși lațuri, foc și pucioasă; iar suflare de vifor este partea paharului lor.
- Că drept este Domnul și dreptatea a iubit și fața Lui spre cel drept privește.
„Încă din primul verset al Psalmului 10 îl descoperim pe omul care își încredințează viața în mâinile Domnului, știind că nicăieri nu poate fi mai apărat în fața primejdiilor de tot felul care pot veni asupra sa din partea păcătoșilor, a celor fără frică de Dumnezeu. Psalmistul folosește aici o imagine plastică, comparând pe omul hăituit de vrăjmași cu o pasăre care caută adăpostul sigur al munților, dar niciun ascunziș, oricât de sigur ar părea, nu se poate compara cu puterea ocrotitoare a lui Dumnezeu.
Oamenii lipsiți de credință se simt parcă deranjați de evlavia celor drepți și de multe ori folosesc toate mijloacele de care dispun („au încordat arcul, au gătit săgeți în tolbă” v. 2) pentru a-i discredita și a-i face să renunțe la legătura cu Dumnezeu. Săgețile arcașilor de odinioară, aveau uneori vârfurile înmuiate în otravă pentru a fi sigur letale, așa cum aducătoare de moarte putea fi o vorbă rea, calomnioasă rostită cu o limbă plină de venin. Domnul însă, în virtutea atotputerniciei și atotprezenței Sale („Domnul este în locașul cel sfânt al Său, Domnul în cer are scaunul Său” v. 4), veghează asupra celor drepți ai Săi.
Cel sărac spre care privesc ochii Domnului (v. 4), ca și în Psalmul 9, nu este neapărat omul lipsit de cele materiale, ci dreptul smerit, acela care, având conștiința păcatelor săvârșite se socotește sărac în cele ale Domnului și pune comorile duhovnicești ale credinței deasupra oricăror bunuri pământești. Pe acesta Domnul îl ocrotește și îl ghidează prin pronia Sa divină, ajutându-l să nu se abată de la calea spre mântuire.
Într-o notă apocaliptică, în versetul 6, psalmistul sugerează asprimea pedepselor pe care Domnul le poate îndrepta asupra celui care ”iubește nedreptatea și urăște sufletul Său” (v. 6).
Versetul final este aducător de liniște și dătător de speranță pentru cel ce caută hrană spirituală în lectura acestui psalm.„, a transmis, pentru Ziarul Amprenta, părintele Adrian Vasile, conferențiar universitar dr. la Facultatea de Teologie a Universității „Ovidius” din Constanța și preot slujitor al Parohiei „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”.
Psalmul 10 este potrivit să fie citit în momente de încercare sufletească, atunci când credinciosul simte că este pus la încercare de nedreptate, frică sau nesiguranță. Tradițional și duhovnicește, el se citește mai ales când te confrunți cu nedreptăți sau atacuri, în momente de frică și nesiguranță, când pare că răul câștigă sau când ai nevoie de întărire în credință.
Citește și:
