Psalmii, izvor de echilibru și vindecare: Psalmul 17 – cum ne arată Dumnezeu că este sprijinul și biruința celor credincioși
HRANĂ PENTRU SUFLET
Ziarul Amprenta continuă proiectul dedicat aprofundării unuia dintre cele mai sensibile și fascinante capitole ale Scripturii – Cartea Psalmilor. Alături în această călătorie spirituală îl avem pe părintele Adrian Vasile, conferențiar universitar dr. la Facultatea de Teologie a Universității „Ovidius” din Constanța și preot slujitor al Parohiei „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din anul 1998.
Redăm, în cele ce urmează Psalmul 17:
- Iubi-Te-voi Doamne, vârtutea mea. Domnul este întărirea mea și scăparea mea și izbăvitorul meu,
- Dumnezeul meu, ajutorul meu și voi nădăjdui spre Dânsul,
- Apărătorul meu și puterea mântuirii mele și sprijinitorul meu.
- Lăudând voi chema pe Domnul și de vrăjmașii mei mă voi izbăvi.
- Cuprinsu-m-au durerile morții și râurile fărădelegii m-au tulburat.
- Durerile iadului m-au înconjurat; întâmpinatu-m-au lațurile morții.
- Și când mă necăjeau am chemat pe Domnul și către Dumnezeul meu am strigat.
- Auzit-a din locașul Lui cel sfânt glasul meu și strigarea mea, înaintea Lui, va intra în urechile Lui.
- și s-a clătinat și s-a cutremurat pământul și temeliile munților s-au tulburat și s-au clătinat că S-a mâniat pe ele Dumnezeu.
- Întru mânia Lui fum s-a ridicat și pară de foc de la fața Lui, cărbuni aprinși de la El.
- Și a plecat cerurile și S-a coborât și negură era sub picioarele Lui.
- Și S-a suit pe heruvimi și a zburat; zburat-a pe aripile vântului.
- Și și-a pus întunericul acoperământ, împrejurul Lui cortul Lui, apă întunecoasă în norii văzduhului.
- De strălucirea feței Lui norii au fugit, glasul Lui prin grindină și cărbuni de foc.
- Și a tunat din cer Domnul și Cel Preaînalt a dat glasul Său.
- Trimis-a săgeți și i-a risipit pe ei, și fulgere a înmulțit și i-a tulburat pe ei.
- Și s-au arătat izvoarele apelor și s-au descoperit temeliile lumii,
- De certarea Ta, Doamne, de suflarea Duhului mâniei Tale.
- Trimis-a din înălțime și m-a luat, ridicatu-m-a din ape multe.
- Izbăvește-mă de vrăjmașii mei cei tari și de cei ce mă urăsc pe mine, că s-au întărit mai mult decât mine.
- Întâmpinatu-m-au ei în ziua necazului meu, dar Domnul a fost întărirea mea
- Și m-a scos la loc larg, m-a izbăvit, că m-a voit.
- Și îmi va răsplăti mie Domnul după dreptatea mea, și după curăția mâinilor mele îmi va răsplăti mie,
- Că am păzit căile Domnului și n-am fost necredincios Dumnezeului meu.
- Că toate judecățile Lui sunt înaintea mea, și îndreptările Lui nu s-au depărtat de la mine.
- Și voi fi fără prihană cu Dânsul, și mă voi păzi de fărădelegea mea.
- Și îmi va răsplăti mie Domnul după dreptatea mea, și după curăția mâinilor mele înaintea ochilor Lui.
- Cu cel cuvios, cuvios vei fi; și cu omul nevinovat, nevinovat vei fi.
- Și cu cel ales, ales vei fi; și cu cel îndărătnic Te vei îndărătnici.
- Că Tu pe poporul cel smerit îl vei mântui, și ochii mândrilor îi vei smeri.
- Că Tu vei aprinde făclia mea, Doamne; Dumnezeul meu, vei lumina întunericul meu.
- Căci cu Tine mă voi izbăvi de ispită, și cu Dumnezeul meu voi trece zidul.
- Dumnezeul meu, fără prihană este calea Lui, cuvintele Domnului în foc lămurite; scut este tuturor celor ce nădăjduiesc în El.
- Că cine este Dumnezeu afară de Domnul? Și cine este Dumnezeu afară de Dumnezeul nostru?
- Dumnezeu, Cel ce mă încinge cu putere, și a pus fără prihană calea mea.
- Cel ce face picioarele mele ca ale cerbului și peste cele înalte mă pune.
- Cel ce întărești mâinile mele în vreme de război, și ai pus arc de aramă în brațele mele.
- Și mi-ai dat mie scutul mântuirii mele și dreapta Ta m-a sprijinit.
- Și certarea Ta m-a îndreptat până în sfârșit, și certarea Ta însăși mă va învăța.
- Lărgit-ai pașii mei sub mine, și n-au slăbit picioarele mele.
- Urmări-voi pe vrăjmașii mei și-i voi prinde pe dânșii și nu mă voi întoarce până ce se vor sfârși.
- Îi voi zdrobi pe ei și nu vor putea să stea, cădea-vor sub picioarele mele.
- Și m-ai încins cu putere spre război și ai împiedicat pe toți cei ce se sculau împotriva mea.
- Și pe vrăjmașii mei i-ai făcut să fugă, iar pe cei ce mă urăsc pe mine i-ai nimicit.
- Strigat-au către Domnul, și nu era cel ce mântuiește; și nu i-a auzit pe ei.
- Și-i voi sfărâma pe ei ca praful în fața vântului, ca tina ulițelor îi voi zdrobi pe ei.
- Izbăvește-mă de răzvrătirile poporului; pusu-m-ai căpetenie neamurilor.
- Poporul pe care nu l-am cunoscut mi-a slujit mie. Cu auzul urechii m-a auzit.
- Fiii străini m-au mințit pe mine. Fiii străini au îmbătrânit și au șchiopătat din cărările lor.
- Viu este Domnul și binecuvântat este Dumnezeul meu, și să se înalțe Dumnezeul mântuirii mele.
- Dumnezeule, Cel ce mi-ai dat izbânda și mi-ai supus popoarele; Izbăvitorul meu de vrăjmașii cei furioși,
- De la cei ce se ridică împotriva mea, înalță-mă, de omul nedrept izbăvește-mă.
- Pentru aceasta Te voi lăuda între neamuri, Doamne, și numele Tău îl voi cânta.
- Cel ce mărești mântuirea împăratului Tău și faci milă unsului Tău, lui David și seminției lui până în veac.
„La origine, Psalmul 17 este o ilustrare a destinului regelui David, căruia Dumnezeu îi dă biruință asupra dușmanilor, în principal asupra regelui Saul. Este o cântare de aducere de mulțumire (vv. 5-28) precum și un cânt regesc de biruință (vv. 29-51). Într-o interpretare în cheie mesianică, unii Sfinți Părinți văd în acest psalm o cântare înălțată de credincioșii creștini către Mesia – Hristos, pentru că i-a izbăvit din mâinile dușmanilor, în primul rând ale dușmanului nevăzut, vrăjmașul diavol, „stăpânitorul acestei lumi” (Ioan 12, 31).
Psalmul începe într-o exclamație de bucurie, triumf și cântare de laudă adusă lui Dumnezeu, cel Căruia i se datorează toată biruința celor drepți. Primul verset al psalmului este rostit de către preot la Sfânta Liturghie, în vreme ce la strană se cântă: Pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Treimea cea de o ființă și nedespărțită, înainte de descoperirea Cinstitelor Daruri și de rostirea în comun a Crezului.
Chemarea întru laudă a Domnului (v. 4), auzită de Domnul în locașul cel sfânt al Lui este o trimitere la cultul divin, exercitat în Vechiul Testament inițial la Cortul mărturiei, ulterior la Templul din Ierusalim, și sub Legea Nouă în sfintele biserici.
Versetele 9-19 cuprind tabloul mărețelor fenomene teofanice prin care Dumnezeu îi arată psalmistului că e de partea lui.
Sentimentul de siguranță pe care psalmistul îl încearcă simțindu-l pe Dumnezeu întărire (v. 21) și scut (v. 33) este dominant pe toată întinderea textului, fiind dublat de anticiparea judecății prin care Domnul va răsplăti pe cei drepți (vv. 23-27).
Ideea că Dumnezeu luminează întunericul omului avea să fie reluată și accentuată în Noul Testament de Mântuitorul Iisus Hristos care spune ”Eu sunt Lumina lumii” (Ioan 8, 12).
În cultul ortodox Psalmul 17 se regăsește în „Rânduiala sfințirii steagului ostășesc”.”, a precizat pentru Ziarul Amprenta, părintele Adrian Vasile, conferențiar universitar dr. la Facultatea de Teologie a Universității „Ovidius” din Constanța și preot slujitor al Parohiei „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”.
Foto: Rol ilustrativ Freepik
Citește și:
