Psalmii, izvor de echilibru și vindecare: Cum ne ajută Psalmul 30 să trecem peste încercările vieții? Explicațiile părintelui constănțean, conf.univ. dr. Adrian Vasile
HRANĂ PENTRU SUFLET
Ziarul Amprenta continuă proiectul dedicat aprofundării unuia dintre cele mai sensibile și fascinante capitole ale Scripturii – Cartea Psalmilor. Alături în această călătorie spirituală îl avem pe părintele Adrian Vasile, conferențiar universitar dr. la Facultatea de Teologie a Universității „Ovidius” din Constanța și preot slujitor al Parohiei „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din anul 1998.
Redăm, în cele ce urmează Psalmul 30:
- Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu rușinat în veac. Întru îndreptarea Ta izbăvește-mă și mă scoate.
- Pleacă spre mine urechea Ta, grăbește de mă scoate. Fii mie Dumnezeu apărător și casă de scăpare ca să mă mântuiești.
- Că puterea mea și scăparea mea ești Tu și pentru numele Tău mă vei povățui și mă vei hrăni.
- Scoate-mă-vei din cursa aceasta pe care mi-au ascuns-o mie, că Tu ești apărătorul meu.
- În mâinile Tale îmi voi da duhul meu; izbăvitu-m-ai, Doamne, Dumnezeul adevărului.
- Urât-ai pe cei ce păzesc deșertăciuni în zadar, iar eu spre Domnul am nădăjduit.
- Bucura-mă-voi și mă voi veseli de mila Ta, că ai căutat spre smerenia mea, mântuit-ai din nevoi sufletul meu
- Și nu m-ai lăsat în mâinile vrăjmașului; pus-ai în loc desfătat picioarele mele.
- Miluiește-mă, Doamne, că mă necăjesc; tulburatu-s-a de mânie ochiul meu, sufletul meu și inima mea.
- Că s-a stins întru durere viața mea și anii mei în suspinuri; slăbit-a întru sărăcie tăria mea și oasele mele s-au tulburat.
- La toți vrăjmașii mei m-am făcut de ocară și vecinilor mei foarte, și frică cunoscuților mei. Cei ce mă vedeau afară fugeau de mine.
- Uitat am fost ca un mort din inima lor, ajuns-am ca un vas stricat.
- Că am auzit ocara multora din cei ce locuiesc împrejur, când se adunau ei împreună împotriva mea; ca să ia sufletul meu s-au sfătuit.
- Iar eu către Tine am nădăjduit, Doamne, zis-am: „Tu ești Dumnezeul meu!”
- În mâinile Tale, soarta mea, izbăvește-mă din mâna vrăjmașilor mei și de cei ce mă prigonesc.
- Arată fața Ta peste robul Tău, mântuiește-mă cu mila Ta!
- Doamne, să nu fiu rușinat, că Te-am chemat pe Tine; să se rușineze necredincioșii și să se coboare în iad.
- Mute să fie buzele cele viclene, care grăiesc împotriva dreptului fărădelege, cu mândrie și cu defăimare.
- Cât este de mare mulțimea bunătății Tale, Doamne, pe care ai gătit-o celor ce se tem de Tine, pe care ai făcut-o celor ce nădăjduiesc în Tine, înaintea fiilor oamenilor!
- Ascunde-i-vei pe dânșii cu acoperământul feței Tale de tulburarea oamenilor.
- Acoperi-i-vei pe ei în cortul Tău de împotrivirea limbilor.
- Binecuvântat este Domnul, că minunată a fost mila Sa, în cetate întărită.
- Iar eu am zis întru uimirea mea: Lepădat sunt de la fața ochilor Tăi.
- Pentru aceasta ai auzit glasul rugăciunii mele când am strigat către Tine.
- Iubiți pe Domnul toți cuvioșii Lui că adevărul caută Domnul și răsplătește celor ce se mândresc, cu prisosință.
- Îmbărbătați-vă și să se întărească inima voastră, toți cei ce nădăjduiți în Domnul.
„Psalmul 30, avându-l ca autor pe regele David, este un psalm alcătuit într-o perioadă de mare încercare a regelui-psalmist, când acesta era înconjurat de vrăjmași și se afla în primejdii sufletești și trupești. În tradiția ortodoxă, el este înțeles atât ca rugăciunea unui om drept aflat în suferință, cât și ca un psalm profetic, deoarece mai multe versete își găsesc împlinirea în Pătimirea și moartea Mântuitorului Hristos.
Psalmul începe cu o mărturisire de credință: „Spre Tine, Doamne, am nădăjduit” (v.1). David nu cere ajutor bazându-se pe vrednicia sa, ci pe dreptatea, mila și credincioșia lui Dumnezeu. El Îl numește pe Domnul „apărător” și „casă de scăpare” (v. 2), numiri care arată că Dumnezeu este singurul sprijin neclintit al omului în mijlocul încercărilor vieții.
În continuare, psalmistul vorbește despre suferințele sale: este urmărit de vrăjmași, batjocorit de oameni, părăsit chiar și de cei apropiați și cuprins de durere. Aceste cuvinte exprimă experiența oricărui credincios care trece prin necazuri, dar și prefigurează suferințele Domnului nostru Iisus Hristos înainte de răstignire.
Unul dintre cele mai importante versete ale psalmului este: „În mâinile Tale îmi voi da duhul meu” (v. 5). Aceste cuvinte au fost rostite de Mântuitorul pe Cruce, înainte de a-Și da sufletul Tatălui. De aceea, Biserica vede în acest verset expresia încrederii desăvârșite în Dumnezeu și modelul suprem al ascultării și al predării voii omului în mâinile Creatorului său.
David mărturisește apoi: „Tu ești Dumnezeul meu” (v. 14) și „în mâinile Tale, soarta Mea” (v. 15). Această afirmație arată că întreaga viață a omului se află sub purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Nimic nu se petrece în afara voii sau a îngăduinței Sale, iar credinciosul este chemat să primească atât bucuriile, cât și încercările cu credință și răbdare.
Spre sfârșitul psalmului, tonul se schimbă din plângere în laudă și mulțumire. David slăvește bunătatea Domnului, Care păstrează răsplătire pentru cei ce se tem de El și îi ascunde „cu acoperământul feței Sale” (v. 20) de uneltirile oamenilor. Sfântul Atanasie tâlcuiește că acest „acoperământ” este apropierea harului dumnezeiesc, prin care sufletul credincios dobândește pace chiar în mijlocul necazurilor.
Psalmul se încheie cu un îndemn adresat tuturor credincioșilor: „Iubiți pe Domnul, toți cuvioșii Lui… (v. 25); Îmbărbătați-vă și să se întărească inima voastră, toți cei ce nădăjduiți în Domnul!” (v. 26). Aceste cuvinte arată că nădejdea în Dumnezeu nu dezamăgește niciodată și că adevărata putere a omului izvorăște din credință și din comuniunea cu El.
Pentru viața duhovnicească Psalmul 30 este de mare ajutor, întrucât ne învață să ne rugăm cu sinceritate în vreme de necaz, să nu ne pierdem nădejdea atunci când suntem încercați și să ne încredințăm întreaga viață în mâinile lui Dumnezeu. El ne arată că suferința poate deveni cale spre întărirea credinței, iar izbăvirea vine la timpul hotărât de Domnul, Care nu părăsește niciodată pe cei ce Îl caută cu inimă curată.”, a transmis pentru Ziarul Amprenta, preotul Adrian Vasile, conferențiar universitar dr. la Facultatea de Teologie a Universității „Ovidius” din Constanța și preot slujitor al Parohiei „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”.
Citește și:
